11 iunie: Sfântul Apostol Bartolomeu

 Sfântul Apostol Bartolomeu s-a născut la Cana din Galileea și a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. După pogorârea Sfântului Duh din ziua de Rusalii, le-a revenit Sfinților Apostoli Bartolomeu și Filip (14 noiembrie) să propăvăduiască Evanghelia în Siria și Asia Mică. Ei au umblat prin diferite orașe și, apoi, s-au întâlnit din nou. Sfântul Apostol Filip a fost întovărășit de către sora sa, Sfânta fecioară Mariana. 

Traversând localitățile din Siria și Mizia, au trecut prin multe greutăți și necazuri, au fost bătuți cu pietre și aruncați în închisoare. Într-unul din sate l-au întâlnit pe Apostolul Ioan Teologul și, împreună, s-au îndreptat spre Frigia. În orașul Hierapolis, prin puterea rugăciunii lor, au distrus o viperă uriașă, pe care păgânii o venerau ca zeu. Sfinții Apostoli Bartolomeu și Filip au făcut numeroase minuni prin rugăciunile lor.     

                                                                            

La Hierapolis trăia un om pe nume Stachis, care era orb de 40 de ani. Când a fost vindecat de Sfinți, a crezut în Hristos și a fost botezat. Vești despre asta s-au răspândit în oraș și o mulțime de oameni s-au îngrămădit spre casa în care stăteau Apostolii. Bolnavii și cei atacați de demoni au primit vindecare și mare parte din ei au fost botezați. Prefectul orașului a poruncit ca predicatorii să fie arestați și duși în temniță și să se incendieze casa lui Stachis. La judecată, preoții păgâni s-au plâns că străinii convingeau localnicii să nu mai venereze zeii ancestrali. 

Gândind că în hainele Apostolilor putea fi ascunsă un fel de magie, prefectul a ordonat ca aceștia să fie dezbrăcați. Dar Sfânta Mariana a devenit ca o torță în flăcări înaintea ochilor soldaților, și nimeni nu a îndrăznit să o atingă. Apostolii au fost condamnați la moarte pe cruce. Sfântul Apostol Filip a fost răstignit cu capul în jos. Dintr-o dată, s-a produs un cutremur și o fisură în pământ l-a înghițit pe prefect împreună cu preoții păgâni și alți oameni. Ceilalți prezenți s-au înfricoșat și au fugit să dea jos Apostolii de pe cruci. Deoarece Sfântul Filip fusese suspendat foarte sus nu au reușit să-l dea jos curând, așa că acesta a murit. După ce l-a numit pe Stachis episcop de Hierapolis, Apostolul Bartolomeu și Sfânta Mariana au părăsit orașul. 

Propăvăduind cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Mariana a ajuns în Licaonia, unde a murit în pace (17 februarie). Apostolul Bartolomeeu a mers în India, unde a tradus Evanghelia lui Matei în limba băștinașilor și a convertit mulți păgâni la Hristos. De asemeni, a vizitat Armenia, loc în care a făcut numeroase minuni și a vindecat-o pe fiica regelui Polimios, care era afectată de demoni. Drept mulțumire, regele a trimis daruri Apostolului, care le-a refuzat, spunând că nu urmărește decât mântuirea sufletelor omenirii. 

După aceea, Polimios, împreună cu soția și fiica sa, și mulți alți apropiați ai lui au acceptat botezul. Și oameni din peste 10 orașe din Armenia le-au urmat exemplul. Dar, prin intrigile preoților păgâni, Apostolul Bartolomeu a fost prins de fratele regelui, Astiagus, în orașul Alban (în prezent, Baku), și răstignit cu capul în jos. Însă, nici chiar de pe cruce, Sfântul nu a încetat să proclame veștile bune despre Hristos Mântuitorul. În cele din urmă, din porunca lui Astiagus, a fost jupuită pielea Apostolului și i s-a tăiat capul. Credincioșii i-au așezat moaștele într-un sicriu din plumb, pe care l-au îngropat. 

În preajma anului 508, sfintele moaște ale Apostolului Bartolomeu au fost mutate în Mesopotamia, în orașul Dara. Când perșii au cucerit orașul, în anul 574, creștinii au luat cu ei moaștele în vreme ce au fugit pe țărmul Marii Negre. Dar, întrucât dușmanii i-au ajuns acolo, au fost siliți să lase sicriul în urmă, iar păgânii l-au aruncat în mare. Prin puterea lui Dumnezeu, sicriul a ajuns miraculos pe insula Lipari. În secolul al IX-lea, după recuperarea insulei de la arabi, sfintele moaște au fost transferate în orașul napolitan Beneventum din Italia, iar în secolul al X-lea, parte din moaște au fost mutate la Roma. 

Sfântul Apostol Bartolomeu este menționat în Viața Sfântului Iosif Imnograful (4 aprilie). Primind de la un anume om o parte a moaștelor Sfântului Bartolomeu, Sfântul Iosif le-a dus la mănăstirea sa din apropiere de Constantinopol, și a construit o biserică în numele Apostolului Bartolomeu, amplasând în aceasta moaștele. Sfântul Iosif a dorit cu ardoare să compună imnuri de laudă în onoarea Apostolului și i-a cerut lui Dumnezeu să-i dea abilitatea de a face asta. 

În ziua de sărbătoare a Apostolului Bartolomeu, Sfântul Iosif l-a văzut pe acesta la altar. Apostolul l-a privit pe Sfântul Iosif, a luat Sfânta Scriptură de pe masa altarului și și-a apăsat-o de piept, cu cuvintele, "Fie că Domnul să te binecuvânteze și fie ca ale tale cântece să încânte întreagă lume". Și, de atunci, Sfântul Iosif a început să compună imnuri și canoane pentru a împodobi nu numai ziua Sfântului Bartolomeu, ci și alte sărbători ale multor sfinți, creând în total 300 de canoane. 

10 iunie: Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina