13 iunie: Sfânta Muceniță Achilina

 Sfânta Muceniță Achilina   (Aquilina), născută în orașul fenician Byblos, a avut de suferit pentru Hristos în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Părințîi săi au crescut-o întru pietatea creștină. Când a împlinit 12 ani, a convins un păgân prieten să se convertească la Hristos. Unul din servitorii guvernatorului imperial, Volusian, a acuzat-o că ii învață pe alții să nu urmeze religia păgână a părinților săi. 

Fata a mărturisit cu fermitate credința sa în Hristos guvernatorului și i-a spus că nu va renunța la El. Volusian a încercat să o influențeze prin persuasiune și flatare, dar a văzut încrederea în ea însăși, și a poruncit să fie torturată.    

                                                               

A fost lovită peste față, apoi dezbrăcată și bătută cu biciuri. Schingiuitorul a întrebat-o, "Unde este, drept urmare, Dumnezeul tău? Fie să vină și să te ia din mâinile mele!"

Sfânta i-a răspuns, " Dumnezeu este aici, cu mine, invizibil, și cu cât sufăr mai tare, cu atât îmi va da mai multă putere și rezistență. Apoi, urechile muceniței au fost găurite cu vergele de metal înroșite la foc. Sfânta Fecioară s-a prăbușit la pământ ca și cum ar fi fost moartă. Schingiuitorii au crezut că își pierduse cu adevărat viața, și au dat ordin ca trupul ei să fie aruncat în afara orașului, pentru a fi mâncat de câini. 

Noaptea, un înger sfânt i-a apărut Sfintei Achilina, a trezit-o și i-a spus, "Ridică-te și fii vindecată. Mergi și denunță-l pe Volusian, astfel încât planurile lui să nu fie îndeplinite". Mucenița a mers la curtea guvernatorului și a stat înaintea lui Volusian. Văzând-o pe Sfânta Achilina, și-a chemat servitorii și le-a poruncit să o supravegheze până dimineața. 

În acea dimineață, a condamnat-o la moarte, zicând că era o vrăjitoare care nu se supunea decretelor imperiale. Când Sfânta a fost condusă la execuție, ea s-a rugat și i-a mulțumit lui Dumnezeu că-i permisese să sufere în Numele Său Sfânt. 

Ca răspuns la rugăciunea sa, s-a auzit un glas chemând-o la Împărăția Cerească. Înainte ca sentința să fie îndeplinită de călău, mucenica și-a dat sufletulu lui Dumnezeu. Călăul s-a temut să nu se supună poruncii guvernatorului, așa că i-a tăiat capul când era deja moartă. Creștinii i-au îngropat cu pioșenie trupul. Mai târziu, moaștele sale au fost luate la Constantinopol și au fost amplasate într-o biserica clădită în onoarea sa. 

12 iunie: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare