18 iunie: Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul

 Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul au fost soldați romani. Sfântul Leontie, de origine grecească, a servit ca șef militar în armata imperială din orașul fenician Tripoli, în secursul domniei lui Vespasian (70-79). El s-a evidențiat prin bunul său simț și vitejia sa, iar oamenii din Tripoli i-au purtat un mare respect datorită virtuții sale. 

Împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian ca guvernator al districtului fenician, cu puterea deplină de a vâna creștini și, în cazul refuzului lor de a oferi sacrificii zeilor romani, de a-i tortura și ucide. În drumul său către Fenicia, Adrian a primit un raport în care se spunea că Sfântul Leontie i-a convins pe mulți oameni să nu mai venereze zeii păgâni. Guvernatorul a trimis tribunul Ipatie, cu un detașament de soldați, la Tripoli, pentru a-l găsi și aresta pe creștinul Leontie. Pe calea sa, Ipatie s-a îmbolnăvit grav și, fiind aproape de moarte, a văzut în vis un înger, care i-a zis, "Dacă vrei să fii vindecat, tu și soldații tăi spuneți de trei ori, "Dumnezeu al lui Leontie, ajută-mă"".                                                

   

Deschizându-și ochii, Ipatie a zărit îngerul și i-a spus, "Am fost trimis să-l arestez pe Leontie. Cum va fi plăcut acest lucru pentru Dumnezeul său?" În acea clipă, îngerul a devenit invizibil. Ipatie le-a povestit soldaților visul sau, printre aceștia fiind prietenul său, Teodul, și cu toții au cerut ajutor de la Dumnezeu. Spre bucuria ostașilor săi, Ipatie a fot imediat vindecat, dar numai Teodul a stat deoparte, gândindu-se la această minune. Sufletul i-a fost umplut cu dragoste pentru Dumnezeu și i-a zis lui Ipatie să ajungă de două ori mai repede în oraș față de restul soldaților, în căutarea Sfântului Leontie. 

La intrarea în oraș, i-a întâlnit un străîn și i-a invitat în casa sa, unde acesta a găzduit cu generozitate călătorii. Aflând că gazda lor ospitalieră era chiar Sfântul Leontie, ei au căzut în genunchi și i-au cerut să-i ilumineze cu credința în Adevăratul Dumnezeu. Au fost botezați acolo și, când Sfântul Leontie s-a rugat pentru ei în numele Sfintei Treimi, un nor luminos a apărut deasupra proaspeților botezați și a slobozit o ploaie. Soldații rămași în urmă în căutarea comandantului lor au ajuns la Tripoli, unde a sosit, de asemeni, și guvernatorul Adrian. Auzind ce se petrecuse, a ordonat să fie aduși la el Sfinții Leontie, Ipatie și Teodul. După ce i-a amenințat cu tortură, le-a cerut să renunțe la Hristos și să le ofere sacrificii zeilor romani. 

Toți mucenicii și-au mărturisit cu fermitate credința în Hristos. Sfântul Ipatie a fost pus sub o columnă și sfâșiat cu gheare din fier, iar Sfântul Teodul a fost bătut nemilos cu vergele. Constatându-se voința lor de neclintit, au fost apoi decapitați. După tortură, Sfântul Leontie a fost trimis la închisoare. Dimineața, a venit înaintea guvernatorului. Adrian a încercat să momească Sfântul mucenic cu onoruri și răsplăti și, nereușind nimic, a poruncit să fie iarăși torturat. Sfântul mucenic a fost suspendat cu capul în jos de un stâlp, cu pietre grele în jurul gâtului său, dar nimic nu l-a putut convinge să se lepede de Hristos. Guvernatorul a dat ordin să fie bătut cu vergele până la moarte. După aceea, trupul fără viață a Sfântului Leontie a fost aruncat în afara orașului, însă creștinii l-au înmormântat cu respect în apropiere de Tripoli. Moartea Sfântului mucenic a avut loc între anii 70 și 79. 

Acuzarea adusă Sfântului Leontie, precum și suferințele sale și moartea sa au fost consemnate pe tablete din cositor de către scribul curții. Acele tablete au fost așezate în mormântul Sfântului mucenic. 

17 iunie: Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail