22 iunie: Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatei

 Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatei, a militat ferm pentru mărturisirea ortodoxă a credinței proclamate la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Din acest motiv, a fost persecutat de evrei, fiind repetat îndepărtat din scaunul episcopal și exilat. 

Împăratul Constantius (337-361), patron al evreilor, a aflat că Sfântul Eusebiu avea un decret sinodic cu privire la alegerea arhiepiscopului Melentie în scaunul Antiohiei. El i-a poruncit să renunțe la acest decret însă, cu îndrăzneală, Sfântul a refuzat. Furios, împăratul i-a trimis un mesaj în care i-a zis că dacă nu renunța la decret îi va fi tăiată mâna dreaptă. Sfântul Eusebiu și-a întins ambele mâini către emisarul imperial, zicând, "Taie-le pe amândouă, dar nu-ți voi da decretul care denunță păcătoșenia și inechitatea arienilor!" Constantius a fost uimit de cutezanța episcopului, dar nu i-a făcut rău.       

                       

În decursul domniei lui Iulian Apostatul (361-363), au urmat timpuri și mai dificile și o persecuție deschisă împotriva creștinilor. Sfântul Eusebiu, ascunzându-și identitatea, a mers în straie de soldat de-a lungul întregii Sirii, Feniciei și Palestinei, îmboldind oamenii către credința ortodoxă. A numit preoți și diaconi în biserici părăsite și a consacrat episcopi care se lepădaseră de erezia ariană. 

După moartea lui Iulian Apostatul, acesta a fost succedat de piosul împărat Jovian (363-364), în vremea căruia s-au oprit persecuțiile. Întorcându-se din exil, Sfântul Meletie (12 februarie) a convocat un Sinod la Antiohia, în anul 379, la sfatul Sfântului Eusebiu. Au participat 27 de episcopi care au reafirmat învățătura ortodoxă de la Primul Sinod Ecumenic. Arienii au semnat un act de reconciliere, temându-se de dârzenia apărătorilor ortodoxiei, Sfinții ierarhi Meletie, Eusebiu și Pelagie, ce aveau o mai mare influență asupra împăratului. 

După moartea lui Jovian, a venit la putere Valentinian (364-378). Ortodocșii au fost iarăși supuși persecuțiilor. Sfantul Melentie a fost surghiunit în Armenia, Sfântul Pelagie, în Arabia, și Sfântul Eusebiu a fost condamnat la exil în Tracia. Primind decretul imperial, Sfântul Eusebiu a părăsit noaptea Samosata pentru a preveni tulburări printre oamenii care-l stimau. Aflând de plecarea episcopului, credincioșii l-au urmărit și, cu lacrimi în ochi, l-au rugat să se întoarcă. Sfântul i-a refuzat, zicându-le că trebuie să se supună autorităților. I-a îndemnat să-și păstreze cu fermitate atașamentul față de ortodoxie, i-a binecuvântat și s-a îndreptat spre locul de surghiun. Arianul Eunomie a ajuns episcop al Samosatei, însă oamenii nu au acceptat ereticul. Ortodocșii nu au mers la biserică și au evitat să-l întâlnească. Ereticul arian și-a dat seama că era imposibil să atragă spre el credincioșii.

Împăratul Gracian (375-383) a venit pe tron și toți ierarhii ortodocși alungați de arieni au fost aduși înapoi. Sfântul Eusebiu a revenit la Samosata și și-a continuat sarcina clădirii bisericii. Împreună cu Sfântul Meletie, a trimis ierarhi și clerici ortodocși în locuri ariene. În anul 380, Sfântul Eusebiu a sosit în orașul arian Dolichina pentru a-l instala aici pe episcopul ortodox Marinus. O femeie ariană a aruncat o țiglă de pe acoperiș în capul Sfântului. Pe când zăcea, muribund, i-a cerut acelei femei vin și le-a spus celor din jur să nu-i facă nici un rău. Nepotul Sfântului, Antiohie, l-a succedat și biserica din Samosata a continuat să mărturisească credința ortodoxă, răspândită cu succes prin eforturile Sfântului Eusebiu. 

21 iunie: Sfântul Mucenic Iulian din Tars