24 iunie: Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

 Evanghelia (Luca 1:5) relatează că drepții părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul au fost Zaharia și Elisabeta (5 septembrie) și au trăit în străvechiul oraș Hebron. Ei au ajuns la o vârstă înaintată fără a avea copii, întrucât Elisabeta era stearpă. 

Odată, Sfântul Zaharia făcea slujba în templul din Ierusalim și l-a văzut pe arhanghelul Gavriil stand în partea dreaptă a altarului cu tămâie. Îngerul a prezis că Sfântul Zaharia va fi tatăl unui fiu care îl va vesti pe Mântuitorul, Mesia, așteptat de biserica Vechiului Testament. Zaharia a fost tulburat și copleșit de teamă. Avea îndoieli că la bătrânețe era posibil să aibă un copil, și a cerut un semn. Acesta i-a fost dat, dar a fost și o pedeapsă pentru necredința sa. Zaharia nu mai putut rosti nici un cuvânt până la îndeplinirea previziunii arhanghelului.          '

                                                            

Sfânta Elisabeta a ajuns să poarte un copil și, temându-se că va fi luată în râs, pentru că rămăsese însărcinată la acea vârstă, a ținut acest lucru în secret timp de cinci luni. Apoi, ruda sa, Fecioara Maria, a venit la ea pentru a-i împărtăși propria sa bucurie legată de sarcină. Elisabeta, "plină cu Sfântul Duh", a fost prima persoană care a felicitat-o pe Fecioara Maria ca Maică a Domnului. Sfântul Ioan a săltat în pântecele mamei sale la vizita Sfintei Maria și a Fiului lui Dumnezeu încarnat în ea. 

Curând, Sfânta Elisabeta a dat naștere unui fiu și cunoștiințele sale s-au bucurat de asta împreună cu ea. În a opta zi, conform legii lui Moise, acesta a fost circumscris și numit Ioan. Toată lumea a fost uimită, deoarece nimeni din familie nu purtase acest nume. Când Sfântul Zaharia a fost întrebat despre asta, a luat o tabletă și a scris pe aceasta: "Numele său este Ioan". Imediat, limba i s-a dezlegat și Sfântul Zaharia l-a slăvit pe Dumnezeu. De asemeni, el a proorocit despre sosirea în lume a lui Mesia, și despre propriul sau fiu, Inaintemergătorul Domnului (Luca 1:68-79).

După nașterea Domnului nostru Iisus Hristos și venerarea păstorilor și magilor, păcătosul rege Irod a poruncit să fie uciși toți pruncii masculini. Auzind asta, Sfânta Elisabeta a fugit în sălbăticie și s-a ascuns într-o peșteră. Sfântul Zaharia era în Ierusalim, îndeplinindu-și sarcina preoțească în templu. Irod și-a trimis soldații să-l găsească pentru a afla locul unde erau Ioan și mama sa. Zaharia le-a răspuns că nu știa acest lucru și a fost omorât chiar în templu. Dreapta Elisabeta a continuat să trăiască în sălbăticie cu fiul ei, și a murit acolo. Copilul Ioan, protejat de un înger, a rămas în acel loc până în vremea când a ajuns să propăvăduiască pocăința și a fost socotit vrednic de a-l boteza pe Domnul. 

23 iunie: Sfânta Muceniță Agripina