27 iunie: Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini

 Sfântul Cuvios Samson s-a născut la Roma, într-o familie bogată, având însă părinți credincioși și virtuoși. A primit o educație aleasă, studiind filosofia și medicina printre altele. Încă din copilăria sa timpurie a dus o viață creștină exemplară. 

După moartea părinților săi, a transformat casa familiei într-un spital. Vești despre abilitățile sale de a vindeca s-au răspândit, și mulți oameni au venit la el, astfel încât a trebuit să-și caute ajutoare pentru a-i îngriji. Când a ajuns să aibă o echipă corespunzătoare, și-a donat toată averea spitalului și a fost mulțumit să trăiască în sărăcie (Luca 12: 33-34).              

                       

             

Sfântul Cuvios Samson s-a dus la Constantinopol, unde spera să-și petreacă restul zilelor în ascetism. A descoperit, totuși, că era mai multă nevoie de priceperea sa în Constantinopol, așa cum fusese nevoie și la Roma. A cumpărat o casă modestă și a început să trateze bolnavii. Dumnezeu a binecuvântat munca să și i-a dat darul de a face minuni. A vindecat pe mulți nu numai prin meșteșugul său medical, ci și ca un om plin de slava lui Dumnezeu. Știri despre Sfântul Samson s-au răspândit rapid în oraș. 

Pietatea sa și dragostea lui pentru vecinul său l-au adus în atenția patriarhului Mina din Constantinopol, care l-a hirotonisit în sfânta preoție. Când împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit și doctorii săi nu au fost în stare să-i ofere vreo alinare, patrisrhul Mina a trimis după Samson, care a reușit să-l însănătoșească pe împărat. Iustinian i-a dat în dar aur și argint pentru a-și arăta recunoștiința, însă Sfântul a refuzat, spunând că deja își împărțise averea săracilor. În loc de asta, i-a cerut lui Iustinian să construiască un spital pentru călători. 

Viața sa a fost scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul. Istoricul Procopie , oricum, afirmă că Samson a trăit înaintea secolului al VI-lea, și că acel spital din Constantinopol ar fi existat înainte de timpul său. Când spitalul (Xenon) lui Samson a fost ars și distrus în anul 532, Iustinian l-a reclădit și l-a înzestrat cu un generos venit anual. Acest așezământ avea scopul de a-i primi pe cei sărmani și pe cei care aveau boli grave, precum și pe unii care-și pierduseră starea bună de sănătate. 

Sfântul Samosn și-a dat sufletul în pace, după o scurtă boală, în anul 530, la o vârstă înaintată. A fost îngropat în biserica Sfântului Mochie, care fusese construită de Sfântul Constantin cel Mare. La mormântul Sfântului Cuvios Samson s-au petrecut numeroase minuni. Chiar și după moartea sa, Sfântul a continuat să vegheze asupra spitalului său. I-a apărut de două ori unui lucrător leneș, pe care l-a certat pentru neglijența lui. Mai târziu, spitalul a devenit o biserică și, alături de acesta, a fost ridicată o nouă clădire pentru cei fără adăpost. Un incendiu puternic a izbucnit odată în Constantinopol, însă nu a afectat nici biserica, nici noua clădire. Prin rugăciunile Sfântului Samson, o ploaie deasă a stins flăcările. 

Se spune, totodată că, prin rugăciunile Sfântului Samson, putem găsi comoara veșnică din Ceruri. 

26 iunie: Sfântul Cuvios David din Tesalonic