29 iunie: Sfinții Apostoli Petru și Pavel

 Binecuvântatul Apostol Petru a fost din Betsaida, Galileea. A fost fiul lui Iona și fratele său a fost cel dintâi chemat. Era pescar, neînvățat și sărac, și era numit Simon. Mai târziu a fost numit Petru de Însuși Domnul Iisus Hristos, care a privit la el și i-a spus, "Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”)" (Ioan 1:42). 

Fiind îndrumat de Domnul să se înalțe la demnitatea de Apostol și devenit inseparabil de El ca ucenic zelos al Său, l-a urmat pe Iisus Hristos de la începutul propăvăduirii sale de mântuire până la Patimile Sale, când, la curtea înaltului preot Caiafa, l-a negat de trei ori pe Domnul din cauza fricii sale față de evrei și a pericolului ce-l pândea. Însă, apoi, după multe lacrimi amare vărsate, a primit iertarea totală a greșelii sale.     

                                                                                               

După Învierea lui Hristos și pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Petru a propăvăduit în Iudeea, Antiohia, unele zone din Asia și a ajuns, în cele din urmă la Roma, unde a fost răstignit cu capul în jos de Nero, și astfel s-a înălțat la locuința eternă din Ceruri în preajma anului 66 sau 68, lăsând în urmă două Epistole bisericii lui Hristos. 

Pavel, vasul ales al lui Hristos, slava bisericii, Apostolul națiunilor și învățător al întregii lumi, a fost la origine evreu, din tribul lui Veniamin, având drept loc natal Tarsus. A fost cetățean roman, a vorbit fluent limba greacă, a fost un expert în cunoașterea legii, a fariseilor, având drept tată un fariseu și un ucenic al lui Gamaliel, un fariseu și un învățător notabil al legii în Ierusalim. Din această cauză, de la început, Pavel a fost un adept fanatic al tradiției evreilor și un mare persecutor al bisericii lui Hristos. În acea vreme, numele lui era Saul (Faptele apostolilor 22:3-4). 

În marea sa ura și mânie contra ucenicilor Domnului, a mers spre Damasc, purtând scrisori de introducere de la înaltul preot evreu. Intenția lui era să aducă ucenicii lui Hristos, încătușați, înapoi la Ierusalim. Pe când se apropia de Damasc, către miezul nopții, dintr-o dată a strălucit deasupra sa o lumină din Ceruri. Căzând la pământ, a auzit o voce spunându-i, "Saul, Saul, pentru ce mă prigonești?" Iar el a întrebat, "Cine ești Tu, Doamne?" Și Domnul i-a spus, "Eu sunt Iisus pe care îl prigonești!" Iar glasul ceresc  și strălucirea divină l-au făcut să tremure, și a fost o vreme orbit. A fost condus de mână până în oraș și, grație revelației divine a Apostolului Anania (1 octombrie), acesta l-a botezat și atât ochii săi trupești, cât și spirituali s-au deschis spre cunoașterea credinței.

Și, în mod direct (o transformare miraculoasă!), dincolo de toate așteptările, a vorbit cu îndrăzneală în sinagogă, proclamând, "Hristos este Fiul lui Dumnezeu" (Faptele apostolilor 9:1-21). S-a remarcat prin zelul său în propăvăduirea Evangheliei, prin lucrările sale de neabătut, chinurilor, rănilor sale, bătăilor primite cu pietre, naufragiilor și pericolelor întâlnite pe mare și pe pământ, în orașe și în sălbăticie, vegherilor sale continue, postirilor zilnice, înfometării și însetării prin care a trecut. Toate aceste lucruri l-au îndrumat în numele lui Hristos, pe care le-a îndurat de la popoare, regi și israeliți, și, mai presus de orice, prin grija sa ca în toate bisericile, să fie atatotstăpanitoare dorința de mântuire a tuturor. A încercat să mântuie cu orice preț păcătoși și, pentru asta, a călătorit mereu prin diferite părți ale lumii, zburând ca o pasăre a cerurilor din Asia și Europa către est și vest, fără a adăsta prea mult timp în același loc. 

Epistolele lui, în număr de 14, sunt explicate în 250 de umilințe ale Sfântului Ioan Gură de Aur, și dovedesc înălțarea gândurilor sale, numeroasele revelații făcute lui, înțelepciunea sa dată de Dumnezeu, cu care a fost adus laolaltă într-o manieră minunaăt Vechiul Testament cu Noul Testament. El a confirmat doctrinele credinței, a expus învățăturile din Evanghelie, și a demonstrat cu exactitate îndatoririle cuvenite fiecărui rang, fiecărei vârste și fiecărui ordin al omului. 

După ce și-a îndeplinit lucrarea propăvăduirii sale, și-a sfârșit viața în mucenicie, când a fost decapitat la Roma în decursul domniei lui Nero, în același timp, spun unii, cu răstignirea Sfântului Pavel. 

28 iunie: Aducerea moaștelor Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan