6 iunie: Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii lui Dalmat

 Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou s-a născut într-o familie pioasă, avându-i ca părinți pe Petru și Teodosia, care l-au crescut întru virtuțile din Sfânta Scriptură. La vârsta de 12 ani a fost călugărit la mănăstirea Hesichius, din apropiere de Constantinopol, și, de acolo, a fost mutat la mănăstirea lui Dalmat, unde a primit schima mare și a devenit ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie). 

Călugărul l-a venerat profund pe patronul său, Sfântul Ilarion cel Mare, Purtătorul de Dumnezeu (21 octombrie) și s-a străduit să-i trăiască viața, fiind, din această cauză, numit Ilarion cel Nou. La mănăstirea lui Dalmat a fost hirotonisit ca preot. După moartea egumenului, frații au vrut să-l aleagă pe Sfântul Ilarion în acest rang, dar, aflând asta, el a fugit în secret la Constantinopol.           

              

Apoi, călugării de la mănăstirea lui Dalmat au trimis o petiție patriarhului Nichifor, cerându-i ca Sfântul Ilarion să le fie numit egumen. Patriarhul a chemat la el Sfântul și l-a convins să fie de acord. Sfântul Iarion s-a supus sfintei sale însărcinări. Timp de opt ani a călăuzit pașnic mănăstirea dar, în anul 813, iconoclastul împărat Leon Armeanul (813-820) a ajuns la putere. Sfântul a refuzat să dezonoreze sfintele icoane și l-a acuzat, cu îndrăzneală, pe împărat de erezie, fiind, de aceea, supus multor chinuri. A fost închis în temniță pentru o vreme, unde a fost înfometat și însetat. 

Păcătosul patriarh Teodot, care-l inlocuise pe exilatul Nichifor, a provocat călugărului numeroase suferințe pentru a-l face să abandoneze ortodoxia. Frații lui de la mănăstirea lui Dalmat au mers la împărat și i-a cerut să-l elibereze pe Sfântul Ilarion, promițând să se supună voinței imperiale. După ce au revenit la mănăstire au continuat, totuși, împreună cu Sfântul Ilarion, să se închine sfintelor icoane. Furios, împăratul a poruncit ca Sfântul să fie azvârlit iar în închisoare. Acolo a fost supus multor torturi pentru a fi convins să se răzgândească. 

Mânia lui Dumnezeu a ajuns degrabă asupra păcătosului împărat. A fost tăiat și ucis de proprii lui soldați, în biserica unde, odinioară, aruncase pe jos sfintele icoane. Noul împărat Mihail al II-lea (820-829) l-a eliberat pe Sfântul Ilarion și acesta s-a stabilit într-o chilie a mănăstirii sale. 

După moartea Sfântului Teodor Studitul (11 noiembrie), care suferise și el din pricina venerării sfintelor icoane, Sfântul Ilarion a zărit îngeri chemând sufletul Sfântului Teodor către Rai.

Sub domnia împăratului iconoclast Teofil (829-842), Sfântul Ilarion a fost iarăși încarcerat și bătut îngrozitor și, după aceea, închis pe insula Aphousia. 

După ce Teofil a murit, Sfânta Împărăteasa Teodora (842-855) a poruncit ca mărturisitorul Ilarion să fie adus înapoi din exil. Sfântul Ilarion s-a întors la mănăstirea lui Dalmat, fiind, din nou, de acord să fie egumen. A plecat în pace de pe pământ în anul 845. 

5 iunie: Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului