9 iunie: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

 Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, un distins conducător al ortodoxiei și un mare învățător al bisericii, a provenit dintr-o familie creștină ilustră și pioasă. A studiat științele laice, inclusiv filosofia, dar cel mai mult s-a străduit să acumuleze cunoașterea despre Sfintele Scripturi și adevărurile credinței creștine. În tinerețe, Chiril a intrat la mănăstirea Macarie din Nitreia, unde a rămas șase ani. Teofil (385-412), patriarhul Alezandriei, l-a hirotonisit ca diacon, introducandu-l în cler și încredințându-se în propăvăduirea lui.

După moartea patriarhului Teofil, Chiril a fost unanim ales pentru tronul patriarhal al bisericii din Alexandria. El a luptat contra răspândirii ereziei lui Novatian din Alexandria, care pretindea că orice creștin care se îndepărtase de biserică într-o perioadă de persecuție a acesteia nu putea fi primit înapoi înaceasta. 

Chiril, văzând inutilitatea admonestării ereticilor, a cerut expulzarea lor din Alexandria. Evreii au apărut ca un mare pericol pentru biserică, provocând repetat revolte și ucideri brutale ale creștinilor. Sfântul s-a confruntat îndelung cu ei. Pentru a elimina rămășițele păgânismului, a alungat diavoli dintr-un vechi templu păgân și a construit o biserică în locul său, și moaștele Sfinților Doctori fără de arginți Chiril și Ioan au fost mutate în aceasta. O înfruntare mai dificilă i-a fost rezervată Sfântului odată cu ivirea ereziei nestoriene.       

                                                                    

Nestorius, un preot din biserica Antiohiei, a fost ales în anul 428 în scaunul Constantinopolului și, de aici, a fost capabil să-și propage învățăturile eretice despre uniunea de neîntrepătruns a două naturi în persoana Domnului Iisus Hristos. Nestorius a numit Maica Domnului nu Theotokus, ci mai degrabă Christokotos sau "Născătoarea lui Hristos", implicând că ea dăduse naștere nu lui Dumnezeu, ci numai omului Hristos. Sfântul patriarh Chiril a scris contra lui Nestorius, evidențiind eroarea să, însă Nestorius a continuat să persevereze în aceasta. Apoi, Sfântul a trimis epistole împotriva nestorianismului clerului din Constantinopol și Sfântului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450), denunțând erezia. Chiril a scris, de asemeni, altor biserici, papei Celestin, altor patriarhi, și chiar călugărilor din mai multe mănăstiri, avertizând despre această erezie periculoasă. 

Nestorius a pornit o persecuție deschisă contra ortodocșilor. În prezența unuia din adepții săi, episcopul Doroteu, a proclamat o anatemă împotriva oricui numea Cea Mai Sfânta Fecioara Maria drept Theotokos. 

Nestorius îl ura pe Chiril, și a scornit despre el numeroase zvonuri și bârfe, numindu-l eretic. Sfântul Chiril a continuat să apare ortodoxia din toate puterile sale. Situația a devenit atât de gravă încât a fost necesar să se facă apel la Sinodul Ecumenic, care s-a reunit în orașul Efes în anul 431. La Sinod au sosit episcopi din toate bisericile creștine. Nestorius, așteptând venirea episcopului Ioan din Antiohia și a altor episcopi sirieni, care-l susțineau, nu a fost de acord cu deschiderea lucrărilor Sinodului. Însă, părinții prezenți au început sesiunea sub conducerea lui Chiril. După examinarea învățăturilor lui Nestorius, Sinodul l-a condamnat ca fiind eretic. 

Nestorius nu s-a supus adunării părinților și episcopul Ioan a organizat un fals sinod, care l-a decretat pe Chiril drept eretic. Tulburările s-au intensificat. Din porunca împăratului, patriarhul Chiril al Alexandriei și arhiepiscopul Memnon al Efesului au fost închiși în temniță, iar Nestorius a fost destituit. 

Curând, Sfinții Chiril și Memnon au fost eliberați, și sesiunile Sinodului au continuat. Nestorius, nesupunându-se hotărârii adunării, a fost lipsit de rangul preoțesc. Din ordinul împăratului, a fost trimis în locul îndepărtat Sasim din sălbăticia libiană, unde a murit în chinuri groaznice. Limba sa, care o blasfemiase pe Maica Domnului, a fost pedepsită, umflându-se cu viermi. Episcopul Ioan an Antiohiei și ceilalți preoți sirieni au semnat decretele Sinodului de la Efes. 

Chiril a călăuzit biserica Alexandriei timp de 32 de ani și, spre sfârșitul vieții sale, printre credincioșii lui nu au mai fost eretici. Blând și prudent, Sfântul Chiril s-a apropiat de fiecare eretic care, din cauza simplității și lipsei de cunoaștere, căzuse în capcana unei false înțelepciuni. Era, de exemplu, un anume părinte, un ascet cu o viață profundă, care-l considera incorect pe preotul Melehisedic din Vechiul Testament ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Chiril s-a rugat Domnului să-i releve părintelui perspectiva dreaptă, corectă. După trei zile, părintele a venit la Chiril și i-a spus că Domnul ii deschisese ochii asupra faptului că Melehisedic fusese numai un om. 

Sfântul Chiril a murit în anul 444, lăsând în urmă numeroase lucrări. În particular, trebuie să fie menționate Comentariile asupra Evangheliei lui Luca și Evangheliei lui Ioan, Epistolelor Sfântul Pavel către Corinteni și, de asemeni, Apologia în Apărarea Creștinității, împotriva împăratului Iulian Apostatul. De o mare semnificație sunt ale sale cinci cărți împotriva lui Nestorius, o lucrare despre Sfânta Treime sub titlul Thesaurus, scrisă împotriva lui Arius și Eunomios. De asemeni, două compoziții dogmatice despre Sfânta Treime, evidențiate printr-o expoziție precisă a învățăturii creștine despre Procesiunea Sfântului Duh. Chiril a scris Împotriva Antropomorfismului pentru mai mulți egipteni care, din ignoranță, îl descriseseră pe Dumnezeu sub formă umană. Printre lucrările lui Chiril sunt, totodată, Discuțiile, printre care edificatorul Discurs despre Exodul Sufletului. 

8 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat