Mitul despre Adam și Eva

 Mitologiile multor culturi includ povești despre un cuplu, un bărbat și o femeie, care au fost părinții întregii omeniri. În tradițiile evreiești, creștine și islamice, acești primi părinți au fost Adam și Eva. 

Povestea lui Adam și a Evei

Geneza, cea dintâi carte din Biblie, conține două relatări despre cum au ajuns să ființeze Adam și Eva. Prima versiune, ce datează probabil dintre anii 600 și 400 înainte de Hristos, spune că Dumnezeu a creat toate viețuitoarele, inclusiv un bărbat și o femeie după propria sa imagine în a șasea zi a Creației. Potrivit celei de-a doua versiuni, părând să fie mai veche cu mai multe secole, Dumnezeu (numit Yahveh) l-a făcut pe Adam din țărână și a suflat "respirația vieții" în nările sale. Apoi, Dumnezeu a creat animale, astfel încât Adam să nu fie singur. Totuși, văzând că Adam are nevoie de un partener omenesc, Dumnezeu l-a adormit pe Adam, a luat o coastă a lui și a creat-o din ea pe Eva.       

                  

Adam și Eva au trăit în grădina numită Eden, din care curgeau în lume patru râuri. Asemeni altor raiuri pământene din aridul Orient Apropiat, grădina din Eden era una bine umezită, un loc fertil care satisfăcea toate nevoile lui Adam și ale Evei. Dumnezeu a impus o singură restricție în viața din acest paradis: să nu se mănânce fructul dintr-un anumit copac, arborele cunoașterii binelui și răului. 

Un șarpe viclean a convins-o pe Eva să mănânce fructul oprit, din care a gustat și Adam. Cei doi și-au pierdut imediat inocența. Rușinați de goliciunea lor, și-au acoperit corpurile cu frunze. Dumnezeu a văzut că ei nu i se supuseseră și i-a alungat din grădina din Eden. 

Când Adam și Eva au părăsit Edenul, a început istoria umană. Cei doi au muncit din greu și îndelung pentru a-și duce traiul pe pământ. În cele din urmă, au îmbătrânit și au murit, dar nu înainte de a li se naște copii. Primii doi au fost fiii lor, Cain și Abel. Conform tradițiilor evreiești, creștine și islamice, toți oamenii din lume sunt descendenți ai fiilor și fiicelor lui Adam și Evei.

Coasta lui Adam

Imaginea lui Dumnezeu creând-o pe Eva din coasta lui Adam poate origina dintr-o legendă străveche din Mesopotamia. După ce zeul Enki a mâncat opt plante aparțînând zeiței Ninhursag, ea l-a blestemat ca opt părți ale corpului sau să devină bolnave. Când Enki era aproape de moarte, zeii au convins-o pe Ninhursag să-l ajute, și ea a creat opt zeițe vindecătoare. Zeița care a vindecat coasta lui Enki a fost Ninti, al cărei nume înseamnă "doamna coastei" sau "doamna vieții". În mitologia evreiască, Adam numește femeia făcută din coasta sa "Hawwah", cu semnificația de "viață". Povestea mesopotamiană a influențat-o probabil pe cea evreiască, care a devenit baza unuia din versetele biblice despre crearea Evei. 

Șarpele a fost identificat ca Satana, marele oponent al lui Dumnezeu și forța din spatele întregului rău. Importanța șarpelui constă din faptul că, deși Adam și Eva au fost slabi și s-au lăsat ispitiți, ei nu au făcut păcatul ca fiind întru totul din voința lor, ci Satana i-a încurajat să-l comită. 

Simbolismul lui Adam şi al Evei: Două intepretări

"Căderea" se referă la izgonirea lui Adam și Evei din grădina din Eden în lumea vieții umane obișnuite, imperfecte. Unii interpretează perioada dinaintea căderii ca reprezentând starea originară a existenței înainte de începerea istoriei, când oamenii trăiau în armonie unul cu celălalt, cu Dumnezeu și cu lumea naturală. 

Asociată strâns cu ideea "căderii" este doctrina păcatului originar. Aceasta provine din scrierile Sfântului Apostol Pavel, din Noul Testament și, mai târziu, de la gânditorii creștini pe care i-a influențat. Conform acestei doctrine (care nu este acceptată de toate ramurile creștinismului), păcatul comis de Adam și Eva când au mâncat din fructul oprit marchează fiecare om care a descins din aceștia. Drept rezultat, nimeni nu se naște complet inocent și liber de păcat.

Adam și Eva în artă și literatură

În decursul numeroaselor secole în care arta europeană s-a concentrat în special pe idei religioase, legenda lui Adam și a Evei a fost un subiect favorit. Printre imaginile vestite ale cuplului sunt picturile din Capela Sixtină din Roma ale lui Michelangelo. Finalizate la debutul anilor 1500, acestea înfățișează crearea lui Adam și a Evei și căderea lor. O altă pictură binecunoscută a lui Adam și a Evei aparține artistului german Albrecht Durer și a fost terminată în anul 1507. Artiști din toate perioadele au folosit fructul și șerpii ca simboluri ale ispitei și diavolului. 

Pe lângă povestea creației și căderii din cartea Genezei, Biblia conține foarte puține informații despre Adam și Eva. Alte scrieri, totuși, au adăugat detalii legendei lor. O astfel de lucrare, "Viața lui Adam și a Evei", a fost prezentată sub forma unei biografii. Scrisă cândva între anii 20 î.Hr. și 70 d.Hr., în stil biblic, aceasta redă o relatare vivida a căderii și a suferințelor celor doi după plecarea acestora din Eden. Cea mai mare și mai faimoasa tratare literară a lui Adam și Evei este lunga epopee "Paradisul pierdut", a poetului englez John Milton, publicată în anul 1667. 

Paradisul Pierdut al lui John Milton: Adam și Eva au ales să se înfrupte din fructul oprit!