Mitul lui Adad

 Adad a fost zeul vremii în cultura babiloniană și cea mesopotamiană din străvechiul Orient Apropiat. În alte culturi din regiune era numit zeul Ishkur, Rimmon, Addu, Hadad sau Baal-Hadad. 

Fiul zeului cerului, Anu, Adad a fost înzestrat cu puterile de a controla furtunile și ploaia. A fost, adeseori, portretizat ca un războinic ținând un fulger bifurcat sau un ciomag. Animalul său era taurul, ale cărui răgete aduceau cu sunetul tunetului.          

                                                         

Asemeni vremii, Adad avea două fațete, una benefică și alta distructivă. Ca aducător al ploii, era slăvit ca Domnul Belșugului, al cărui dar făcea pământul fertil și nutrea culturile de grâu. Din acest motiv, era venerat de oameni din multe zone aride din Mesopotamia. Totuși, ca aducător al secetei sau furtunilor devastatoare, Adad își putea lovi dușmanii cu foamete, inundații, întunecime și moarte. 

Mitul lui Acastus