Mitul lui Aegir, zeul mării
În mitologia nordică, Aegir, cunoscut și ca Hler sau Gymir, a fost zeul mării, echivalentul zeului grec Poseidon și a celui roman Neptun.
Aegir și soția sa, Ran, provocau moartea pe mare. Nordicii, deprinși cu navigația, cunoșteau bine marea și numeroasele sale pericole, și îl prețuiau foarte mult pe Aegir. De asemeni, îl apreciau pentru reputația sa de a oferi banchete și a face o băutură puternică. Numele său provine din cuvântul nordic pentru "mare".
Aegir a fost un zeu primordial, cu mult mai vechi decât alte divinități nordice. A apărut frecvent în artă ca un om cu un lung păr alb și o barbă albă lungă aducând cu spuma marii. Uneori, a fost înfățișat ca un uriaș.
Aegir și Ran duceau cu ei o plasă cu care prindeau navigatori, cufundându-i apoi în regatul lor submarin. Se spunea că marinarii înecați stăteau la masă în sala de banchete a lui Aegir. Aegir și Ran avea nouă fiice (valurile oceanului), cu nume precum Urlătoarea și Hrăpăreața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu