14 iulie: Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

 Sfântul Cuvios Nicodim (Nikodemos) de pe Sfântul Munte s-a născut în insula grecească Naxos, în anul 1748, și a fost numit Nicolae prin sfântul botez. 

Ca și copil, a fost bine crescut, evitând tovărășia proastă și orice putea face rău omului său interior. A fost zelos în draagostea pentru tot ceea ce este bine, și a iubit învățătura sfântă și cea laică. A fost mai întâi educat la Naxos, de preotul satului, care l-a învățat iubirea pentru Hristos și biserica Sa. De asemeni, a avut drept model preotul în cadrul liturghiei și altor slujbe.                             

               

Mai târziu, Nicolae a urmat școala de la Naxos , în care arhimandritul Hrisant, fratele Sfântului Cosma Etolul (24 august), l-a inițiat în domenii laice și sfinte. La vârsta de 26 de ani, a sosit la muntele Athos și a fost călugărit la mănăstirea Dionysion, cu numele de Nicodim. Ca prima sarcină a sa, părintele Nicodim a servit ca secretar al mănăstirii. La doi ani după intrarea sa la Dionysion, mitropolitul Corintului, Sfântul Macarie Notara, a venit acolo și a însărcinat tânărul călugăr cu editarea manuscrisului Filocaliei, pe care-l găsise în anul 1777 la mănăstirea Vatopedi. Editarea acestei cărți a fost începutul multor ani de activitate literară pentru Sfântul Nicodim. Curând, s-a mutat la mănăstirea Pantocrator, unde, sub îndrumarea părintelui Arsenie din Peloponez,  a studiat Sfintele Scripturi și scrierile Sfinților Părinți. 

Potrivit mărturiei contemporanilor săi, Sfântul Nicodim a fost un om simplu, fără vreo urmă de răutate, modest și evidențiat prin profunda sa concentrare. A posedat abilități mentale remarcabile. 

În anul 1738, Sfântul Nicodim a fost tonsurat în marea schimă și a petrecut următorii șase ani într-o tăcere completă. A vizitat, apoi, iarăși muntele Athos, unde Sfântul Macarie i-a dat însărcinarea de a edita scrierile Sfântului Simion Noul Teolog. Asta a însemnat să renunțe la tăcere și să se ocupe din nou de munca literară. De atunci și până la moarte, s-a devotat unor astfel de demersuri. 

Una din cărțile remarcabile ale ascetului a fost "Exomologitarion" (Manual de mărturisire), ce a fost publicată în anul 1794. A fost prima carte de acest tip din biserica ortodoxă. 

Sfântul Nicodim și-a adus, de asemeni, mari contribuții prin publicarea de cărți liturgice. Folosind materiale din colecțiile de manuscrise de la muntele Athos, a publicat 62 de canoane către Sfânta Maică a Domnului, sub titlul "Noul Theotokarion" (Veneția, 1796). 

Alte din cărțile sale au fost "Heortodromion", o interpretare a canoanelor ce sunt cântate la sărbătorile Domnului și Maicii Domnului (Veneția, 1836), și "Noua Scară", o interpretare a celor 75 de imnuri de de cărți liturgice numite "Oktoekhos" (Constantinopol, 1844). 

Opera literară a Sfântului Nicodim este multifațetată, reprezentând mai multe domenii ale teologiei: teologia ascetico-mistică, etică, lege canonică, exegeze, hagiologie, imnografie. 

În anul 1799, Sfântul Nicodim a editat "Noul Martyrologion", o lucrare pe care se pare că a pregătit-o împreună cu Sfântul Macarie din Corint pentru a demonstra că biserica ortodoxă continuă să aibă noi sfinți, în particular mucenici, care sunt supuși acelorași încercări, chinuri și morți ca și străvechii mucenici. 

Cea mai edificatoare carte a sa, "Moralitate creștină", a fost publicată în anul 1803. În aceasta, el spune: "Acei călugări care sunt puternici în trup și suflet... trebuie ocazional să meargă în lume pentru a propăvădui și a îndrumă. Cei care nu pot merge în lume, fie din cauza pasiunilor care-i asaltează când sunt în mijlocul societății, fie pentru că sunt infirmi fizice, trebuie să caute binele fraților lor prin rugăciune și prin oferirea de sfat celor care-i vizitează și, dacă sunt învățați, prin scrierea de cărți lămuritoare". 

Sfântul Nicodim s-a odihnit în pace la vârsta de 60 de ani, pe 14 iulie 1890, și a fost canonizat de biserica din Constantinopol în anul 1955. 

13 iulie: Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil