19 iulie: Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare

 Sfânta Cuvioasă Macrina, a fost sora Sfinților ierarhi Vasile cel Mare și și Gregorie de Nyssa, și s-a născut la Capadocia, la începutul secolului al IV-lea. Mama sa, Emilia, a văzut în vis un înger numindu-i fata nenăscută Tecla, în onoarea Sfintei mucenițe Tecla. Sfânta Emilia (1 ianuarie) a îndeplinit voia lui Dumnezeu și și-a numit fiica Tecla. O altă fiică a să a fost numită Macrina, în onoarea unei bunici care suferise în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor inițiate de împăratul Maximian Galerius. 

Pe lângă Macrina, au fost nouă alți copii. Sfânta Emilia a călăuzit creșterea și educația fiicei sale, Macrina. A învățat-o să citească și să scrie cu sprijinul cărților Scripturilor și Psalmilor lui David, selectând exemple din sfintele cărți despre o viață pioasă și plăcută lui Dumnezeu. Sfânta Emilia și-a îndrumat fiica să se roage și să ia parte la slujbele bisericii. Macrina a fost, de asemeni, învățată să cunoască treburile gospodărești și  diferite meșteșuguri manuale. Nu a fost lăsată niciodată să stea degeaba și nu a participat la jocuri și distracții copilărești (săraca!).       

                         

Când Macrina a crescut, părinții ei au logodit-o cu un tânăr pios, însă mirele a murit curând. Mulți alți tineri au căutat să se căsătorească cu ea, însă Macrina i-a refuzat pe toți, alegând să aibă viața unei fecioare și nevrând să fie necredincioasă logodnicului său de altădată. A trăit în casa părinților săi, ajutându-i la sarcinile gospodăriei împreună cu servitorii, și ajutând la creșterea fraților și surorilor mai mici.  După moartea tatălui său, a devenit sprijinitoarea principală a familiei. 

Când toți copiii au crescut și au părăsit casa părintească, Sfânta Macrina și-a convins mama, Sfânta Emilia, să părăsească lumea, să-și elibereze sclavii, și să se stabilească într-o mănăstire pentru femei. Mai multe servitoare ale lor le-au urmat exemplul. Făcându-și jurămintele monahale, au trăit împreună ca o familie, s-au rugat laolaltă, au servit împreună, au posedat orice în comun și, în acest mod de trai, nimic nu a diferențiat una de alta. 

După moartea mamei sale, Sfânta Macrina a călăuzit surorile mănăstirii. S-a bucurat de un adânc respect din partea tututor celor care o cunoașteau. Strictețea față de sine însăși și moderația în orice au caracterizat Sfânta întreaga sa viață. Dormea pe lemn și nu avea nici o posesiune. Sfintei Macrina i s-a dat darul facerii de minuni. Odată (lucru spus de călugărițele mănăstirii Sfântului Grigorie după moartea Sfintei Macrina), a vindecat o fată de o afecțiune a ochilor. Prin rugăciunile Sfintei, nu a fost lipsă de pâine în timpuri de foamete în mănăstirea sa. 

Sfânta Macrina a murit în anul 380, după o rugăciune finală de mulțumire Domnului pentru că primise binecuvântarea Lui în tot decursul vieții sale. A fost îngropată în același mormânt cu părinții săi. 

18 iulie: Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum