22 iulie: Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

 Pe malul lacului Genesaret (Galileea), între orașele Cafarnum și Tiberias, a fost orașul Magdala, ale cărui rămășițe au supraviețuit până în zilele noastre. În prezent, pe acel loc se află satul Mejhdel. 

O femeie a cărui nume a intrat în Evanghelie s-a născut și a crescut în Magdala. Evanghelia nu ne spune nimic despre anii timpurii ai Mariei Magdalena, însă tradițiile ne informează că Maria din Magdala era tânără și frumoasă, și că dus o viață păcătoasă. În Evanghelii, se spune că Domnul a alungat șapte diavoli din Maria (Luca 8:2). Din clipa vindecării sale, Maria s-a dedicat unui nou trai și a devenit o adevărată ucenică a Mântuitorului.  

                                                          

Evanghelia relatează că Maria l-a urmat pe Domnul când El, împreună cu apostolii, a mers în sate și orașe din Iudeea și Galileea, propăvăduind despre Împărăția lui Dumnezeu. Alături de femei pioase, Ioana, soția lui Cuza (servitor al lui Irod), Suzana, și altele, l-a slujit pe Hristos și a împărtășit neîndoielnic cu apostolii sarcini evanghelice. Evanghelistul Luca a avut- o în vedere, împreună cu alte femei, povestind că în timpul procesiunii lui Hristos pe Golgota, când, după biciuire, El a luat crucea grea, prăbușindu-se sub greutatea sa, femeile l-au urmat plângând și văitându-se, însă El le-a alinat. Evanghelia relatează că Maria Magdalena a fost prezentă pe Golgota la răstignirea Domnului. În vreme ce toți ucenicii Mântuitorului au fugit, ea a rămas netemătoare lângă Cruce, cu Maica Domnului și apostolul Ioan. 

Evangheliștii menționează printre cei care au rămas lângă Cruce pe mama apostolului Iacob, Salomeea și alte femei ce l-au urmat pe Domnul din Galileea, însă toți o pomenesc mai întâi pe Maria Magdalena. Sfântul Ioan, în plus față de Maica Domnului, o menționează numai pe ea și pe Maria Cleopa. Asta sugerează cât de mult s-a evidențiat printre femeile adunate în jurul Domnului. 

Ea a fost credincioasă Lui nu numai în zilele gloriei Sale, ci și în clipele de extremă umilire și chin ale Lui. Așa cum spune evanghelistul Matei, a fost prezentă la înmormântarea Domnului. Înaintea ochilor săi, Iosif și Nicodim au mers spre mormânt cu Trupul neînsuflețit. A văzut cum a fost acoperită intrarea în mormânt cu o mare piatră.

Credincioasă legii în care fusese crescută, MariaMagdalena, împreună cu alte femei, și-a petrecut restul zilei în odihnă, fiindcă era marea zi a sabatului, coincizând cu sărbătoarea Paștelui. Însă, în timpul acelei zile, femeile au adunat mirodenii pentru a merge la mormântul Domnului în zori, duminica, și a unge trupul său, conform obiceiului evreilor. 

După ce s-au pus de acord să meargă în prima zi a săptămânii la mormânt, dimineața devreme, femeile nu au avut posibilitatea să se mai întâlnească una cu alta în ziua de sâmbătă. Vineri, au mers separat la casele lor. Au plecat în zori a doua zi pentru a se duce la mormânt, dar nu împreună, ci fiecare de la casa sa.

Evanghelistul Matei scrie că femeile au venit la mormânt în zori, În vreme ce evanghelistul Marcu ne spune că au sosit acolo înainte de răsăritul soarelui. Evanghelistul Ioan, elaborând acestea, zice că Maria Magdalena a venit atât de devreme la mormânt încât era încă întuneric. Evident, ea a așteptat nerăbdătoare sfârșitul nopții, și a fugit la locul unde se afla trupul Domnului. 

Maria a sosit acolo singură. Văzând piatra dată deoparte din dreptul peșterii, a alergat în teamă să le spună asta apostolilor apropiați de Hristos. Petru și Ioan, aflând strania veste că Domnul nu mai era în mormânt, s-au grăbit să se îndrepte într-acolo și zărind giulgiul și pânza de înfășurat, au fost uluiți. Au plecat și nu au spus nimic nimănui, însă Maria s-a întors la mormânt, a stat la intrarea sa și a plâns. 

Vrând dovada că mormântul era cu adevărat gol, a intrat și a văzut ceva straniu. A zărit doi îngeri în veștminte albe, unul stand la capul și celălalt la picioarele locului în care fusese pus trupul lui Iisus. Ei au întrebat-o, "Femeie, de ce plângi?" Maria le-a răspuns cu vorbele spuse apostolilor, "L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au dus". În acea clipă, ea s-a întors și l-a zărit pe Iisus Înălțat stând aproape de mormânt, dar nu l-a recunoscut.

El i-a zis, "Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?" Aceasta i-a răspuns, gândind că în faț să era grădinarul, "Dacă tu l-ai luat, spune unde l-ai dus, și-l voi lua de acolo". 

Apoi, a recunoscut glasul Domnului. Era glasul pe care-l auzise în acele zile și acei ani când îl urma pe Domnul prin toate orașele și locurile unde propăvăduise. El i-a rostit numele și Maria a slobozit un strigăt de bucurie, "Învățătorule!"

Respect și dragoste, adâncă venerare, un simțământ de mulțumire și recunoaștere a splendorii marelui Învățător, toate acestea au venit împreună într-un singur strigăt. Nu a fost în stare să mai spună ceva și s-a aruncat la picioarele Învățătorului său, să i le spele cu lacrimi de fericire. El i-a zis, "Nu mă atinge, căci nu m-am înălțat încă la Tatăl Meu, ci mergi la frații Mei și spune-le: "M-am înălțat la Tatăl Meu și tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru". 

Ea și-a venit în fire și s-a dus la apostoli, pentru a îndeplini voia Sa de a o trimite să propăvăduiască. Le-a mărturisit vestea fericită, "L-am văzut pe Domnul!" Aceasta a fost prima propăvăduitoare din lume despre Înviere.

Sfânta tradiție atestă că atunci când apostolii au plecat spre Ierusalim pentru a transmite mesajul Domnului în toate colțurile lumii, Maria Magdalena i-a însoțit. O femeie îndrăzneață, a cărei inima era plină de amintirea Învierii, ea a călătorit dincolo de granițele Israelului, pentru a propăvădui la Roma păgâna. Pretutindeni, a vorbit despre Hristos și învățătura Sa. Când mulți nu credeau că Hristos se înălțase, ea le-a repetat ceea ce spusese apostolilor în strălucitoarea dimineață a Învierii, "L-am văzut pe Domnul!" Cu acest mesaj, a cutreierat în toată Italia. 

Tradiția relatează că în Italia, Maria Magdalena l-a vizitat pe împăratul Tiberias (14-37 d.Hr.) și i-a proclamat Învierea lui Hristos. Ea i-ar fi adus un ou roșu ca un simbol al Învierii, un simbol al unei noi vieți, cu cuvintele, "Hristos s-a înălțat!" Apoi, i-a zis împăratului că în provincia sa din Iudeea fusese condamnat pe nedrept Iisus Galileanul, un om sfânt, un făcător de minuni puternic în fața lui Dumnezeu și a întregii omeniri, și că acesta fusese executat la instigarea marelui preot evreu, cu aprobarea procuratorului numit de Tiberias, Pilat din Pont. 

Desigur, apostolul Pavel a avut-o în minte pe Maria Magdalena în a sa Epistolă care Romani (16:6), în care a transmis, "Spuneți sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi". 

Conform tradiției bisericii, ea a rămas la Roma până la sosirea aici a apostolului Pavel și pentru încă doi ani. A plecat din oraș după prima judecată a apostolului. Deja gârbovită de ani, s-a mutat la Efes, unde apostolul Ioan lucra neîncetat. Aici, Sfânta și-a încheiat viața și a fost îngropată.

Sfintele sale moaște au fost transferate, în secolul al IX-lea, la Constantinopol, și amplasate în biserica Sfântul Lazăr. În vremea campaniilor cruciaților, au fost mutate în Italia, la Roma, sub altarul catedralei Lateran. Parte a moaștelor sale se spune că sunt la Provage, Franța, în apropiere de Marsilia, unde, peste ele, la poalele unui munte, a fost construită o biserica splendidă în onoarea sa. 

21 iulie: Sfântul Proroc Iezechiel