24 iulie: Sfânta Mare Muceniță Hristina

 Sfânta Mare Muceniță Hristina (Cristina) a trăit în secolul al III-lea. S-a născut într-o familie bogată, tatăl său, Urban, fiind guvernator al Tirului. În jurul vârstei de 11 ani, fata era excepțional de frumoasă și mulți doreau să se însoare cu ea. 

Tatăl ei, totuși, a avut viziunea că fiica sa trebuia să devină o preoteasa păgână. În acest scop, a fost dusă într-o locuință specială, în care erau amplasați mulți idoli din aur și argint, și a poruncit familiei sale să ardă tămâie înaintea lor. Acolo, Hristina era însoțită zi de zi de servitoare. 

În singurătatea sa, Hristina a început să se întrebe cine crease această lume minunată. Din odaia ei, era încântată de stelele din ceruri și se gândea continuu la Creatorul tuturor lucrurilor ce se aflau în lume. A devenit convinsă că idolii muți și lipsiți de viață din camera sa nu ar fi putut crea nimic, de vreme ce ei înșiși fuseseră plămădiți de mâini ale oamenilor. A început să se roage Unicului Dumnezeu cu lacrimi în ochi, cerându-i să se reveleze. Sufletul sau era fierbinte pentru Dumnezeul necunoscut ei, și și-a intensificat rugăciunea, împletind-o cu postirea. 

                                                  

Odată, Hristina a fost vizitată de un înger, care a învățat-o despre adevărată credință în Hristos Mântuitorul lumii. Îngerul a numit-o mireasă a lui Hristos și i-a vorbit despre viitoarele sale suferințe. Sfânta fecioară a sfărâmat toți idolii din încăperea sa și a aruncat bucățile lor pe fereastră. Vizitându-și fiica, chemat de servitoare, Urban a întrebat-o unde dispăruseră idolii. Hristina a rămas tăcută. Apoi, după ce a chemat servitoarele, Urban a aflat ce se petrecuse cu ei. 

Mânios, a început să-și pălmuiască fata peste față. Mai întâi, Sfânta fecioară nu a vorbit dar, apoi, i-a spus tatălui ei despre credință sa în Hristos, Unicul Adevărat Dumnezeu, și a mărturisit că distrusese idolii cu popriile sale mâini. Urban a poruncit să-i fie omorâte servitoarele, a bătut-o crunt pe Hristina și a aruncat-o în temniță. Auzind ce se întâmplase, mama Hristinei a venit cu lacrimi în ochi la ea și a implorat-o să renunțe la Hristos și să revină la credințele ancestrale. Însă, Hristina a rămas de neclintit. Într-o altă zi, Urban și-a dus fiica la judecată și a îmboldit-o să ofere sacrificii zeilor, și să-și ceară iertare pentru așa zisele sale fărădelegi. În loc de asta, Hristina a rămas fermă în mărturisirea credinței în Hristos. 

Schingiuitorii au legat-o de o roată de fier sub care au aprins un foc. Trupul ei, învârtit pe roată, a fost ars pe toate părțile. Apoi, a fost dusă iarăși la închisoare. 

Un înger al lui Dumnezeu i-a apărut noaptea, vindecandu-i rănile și învigorand-o cu hrană. Tatăl ei, văzând că este nevătămată, a dat ordin să fie înecată în mare. Un înger a menținut-o la suprafața apei, în timp ce piatra legată de gâtul său se scufunda, și Hristina a ieșit din mare și a reapărut în fața tatălui său. Îngrozit, tatăl ei a atribuit acest lucru vrăjitoriei și a decis să o execute dimineața. În acea noapte, el însuși a murit brusc. Alt guvernator, Dion, i-a luat locul. Acesta a chenat Sfânta muceniță și a încercat, de asemeni, să o convingă să renunțe la Hristos, dar, văzând fermitatea sa, a supus-o iarăși unor torturi crude. Sfânta a rămas multă vreme în temniță. Oamenii au început să se strângă la ea, și aceasta a convertit peste 300 in ei la adevărată credință în Hristos.

Un alt guvernator, Iulian, a fost pus în funcție și acesta a reluat chinurile asupra Sfintei. În cele din urmă, a dat porunca să fie aruncată într-un cuptor înroșit la foc și să fie închisă în el. După aceea, când a fost deschis cuptorul, mucenița a fost găsită în viață și nevătămată. Zărind această minune, mulți au crezut în Hristos, iar călăii i-au curmat viața Sfintei Hristina cu sabia. 

23 iulie: Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Foca