27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a născut în orașul Nicomedia, în familia ilustrului păgân Eustorgius, și a fost numit la naștere Pantoleon. Mama lui, Euboula (30 martie) era creștină. Ea a vrut să-și crească fiul în credința creștină, dar a murit când viitorul mucenic era copil. Tatăl său l-a trimis pe Pantoleon la o școală păgână, după care tânărul a studiat medicina la Nicomedia cu vestitul doctor Eufrosin. Pantoleon a intrat în atenția împăratului Maximian (284-305), care voia să-l numească doctorul său imperial când își termină școala.
Sfințîi Mucenici Ermolae, Ermip și Ermocrat, supraviețuitori ai masacrului de 20.000 de creștini din anul 303 (28 decembrie), se ascundeau pe atunci în taină în Nicomedia. Sfântul Ermolae l-a întâlnit pe Pantoleon și l-a dus la casa sa, unde i-a vorbit despre credința creștină. După aceea, Pantoleon l-a vizitat zilnic.
Într-o zi, Sfântul a găsit pe o stradă un copil mort. Fusese mușcat de un șarpe care se găsea încă sub trupul copilului. Pantoleon a început să se roage Domnului Iisus Hristos pentru a readuce la viață micuțul și a distruge șarpele veninos. S-a hotărât ferm că, dacă rugăciunea sa îi va fi îndeplinită, să devină adept al lui Hristos și să primească botezul. Copilul s-a ridicat în picioare în viață și șarpele a murit sub ochii lui Pantoleon.
După această minune, Pantoleon a fost botezat de Sfântul Ermolae cu numele de Pantelimon (însemnând "întru totul milostivul"). Vorbind cu Eustorgius, Sfântul Pantelimon l-a pregătit pe acesta pentru a accepta creștinismul. Când tatăl și-a văzut fiul vindecând un orb, invocându-l pe IIsus Hristos, a ajuns să creadă în Hristos și a fost botezat de Sfântul Ermolae împreună cu cel a cărui vedere fusese redată.
După moartea tatălui său, Sfântul Pantelimon și-a dedicat viață suferinzilor, bolnavilor, celor nenorocosi și aflați la nevoie. El i-a tratat pe toți fără să le ia vreun ban, vindecându-i în numele lui Hristos. A vizitat și oameni din închisoare. Aceștia erau îndeosebi creștini și le-a lecuit rănile. În scurt timp, vești despre doctorul caritabil s-au răspândit în oraș. Părăsind alți doctori, locuitorii au început să meargă numai la Sfântul Pantelimon. .
Ceilalți doctori, invidioși, i-au raportat împăratului că Sfântul Pantelimon vindeca prizonieri creștini. Maximus l-a îndemnat pe Sfânt să folosească plata pentru serviciile sale oferind sacrificii idolilor. Sfântul Pantelimon a mărturisit că este creștin și a sugerat ca o persoană grav bolnavă, căreia alți doctori nu îi mai dăduseră vreo speranță, să fie adusă înaintea împăratului. Apoi, doctorii au invocat zeii lor, iar Pantelimon s-a rugat lui Dumnezeu pentru vindecarea omului. Apoi, chiar în fața ochilor împăratului, Sfântul l-a însănătoșit pe bolnav în numele lui Iisus Hristos. Crudul împărat l-a executat pe omul vindecat și l-a supus pe Sfântul Pantelimon unor torturi groaznice.
Domnul i-a apărut Sfântului și l-a întărit în suferințele sale. Sfântul mucenic Pantelimon a fost agățat de un copac și sfâșiat cu cârlige din fier, ars cu foc, întins pe un grătar, apoi aruncat într-un cazan cu smoală fiartă și azvârlit în mare cu o piatră legată de gât. Mucenicul a rămas nevătămat și l-a denunțat pe împărat ca fiind păgân.
În acest timp, preoții Ermolae, Ermip și Ermocrat au fost aduși la judecata păgânilor. Toți trei și-au mărturisit credința în Mântuitor și au fost decapitați (26 iulie).
Din porunca împăratului, Sfântul Pantelimon a fost dus la circul roman pentru a fi devorat de fiare sălbatice. Animalele, însă, au venit la el și i-au lins picioarele. Specatorii au început să strige, "Mare este Dumnezeul creștinilor!". Înfuriat, Maximian a ordonat soldaților săi să spintece cu sabia pe oricine îl slăvea pe Hristos și să taie capul Sfântului Pantelimon.
Sfântul a fost condus la locul de execuție și legat de un măslin. În vreme ce se ruga, soldații l-au lovit cu o sabie, însă sabia s-a făcut moale ca ceara și nu i-a făcut vreo rană. Sfântul și-a terminat rugăciunea și s-a auzit o voce din ceruri spunându-i pe nume și chemandu-l în Împărăția cerească.
Auzind acel glas, soldații au căzut în genunchi înaintea Sfântului mucenic și i-au cerut iertare. Au refuzat să continue execuția, însă Sfântul Pantelimon le-a spus să îndeplinească porunca împăratului, pentru a nu fi uciși. Cu lacrimi în ochi, soldații și-au luat adio de la Sfânt cu un sărut.
Când Sfântul a fost decapitat, măslinul de care fusese legat a devenit plin de fructe. Mulți din cei prezenți la execuție au crezut în Hristos. Trupul Sfântului a fost aruncat într-un foc, dar a rămas întreg și a fost îngropat de creștini. Servitorii Sfântului Pantelimon, Laurențiu, Baso și Probie au fost martori ai execuției sale, și au auzit vocea din ceruri. Ei au consemnat viața, suferințele și moartea Sfântului.
Părți ale moaștelor Sfântului mucenic Pantelimon au fost distribuite în întreagă lume creștină. Capul său se află încă la mănăstirea rusă a Sfântului Pantelimon de pe muntele Athos.
Pantelimon este venerat în biserica ortodoxă ca un sfânt atotputernic ș protector al soldaților. Acest aspect derivă din primul său nume, Pantoleon, cu semnificația de "leu în orice". Al doilea lui nume, dat la botez, înseamnă "milostiv cu toți", și este unul de venerare a mucenicului ca vindecător.
26 iulie: Sfântul Sfințit Mucenic Ermolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu