4 iulie: Sfântul Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei

 Sfântul Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei, s-a născut în orașul Damasc, într-o pioasă familie creștină. Până la vârsta de șapte ani, băiatul a fost mut, fără a scoate vreo vorba. Totuși, după împărtășania din Sfintele Taine ale lui Hristos, și-a căpătat darul vorbirii. Și, din acel timp, a început să studieze cu sârguința Sfânta Scriptură și teologia. 

La 14 ani, a mers la Ierusalim, unde a fost călugărit la mănăstirea Sfântul Sfințit Sava. Sfântul Andrei a dus o viață strictă și castă, a fost umil și abstinent, astfel încât toți erau uimții de virtutea sa și rațiunea minții sale. Ca un om talentat și cunoscut pentru traiul virtuos, de-a lungul timpului, a ajuns în clerul Ierusalimului și a fost numit secretar al patriarhului. În anul 680, Teodor din Ierusalim și arhidiaconul Andrei au fost trimiși la al Șaselea Sinod Ecumenic. Aici, Sfântul Andrei a luptat contra învățăturilor eretice, bazându-se pe profunda sa cunoaștere a doctrinei ortodoxe.                                  

    

Puțin timp după ce Sinodul s-a adunat înapoi la Constantinopol din Ierusalim, a fost numit arhidiacon la biserica Hagia Sofia (Înțelepciunea lui Dumnezeu). În decursul domniei împăratului Iustinian al II-lea (685-695), Sfântul Andrei a fost hirotonisit episcop al orașului Gortineaia, de pe insula Creta. În această poziție, a strălucit ca o nouă din adevăratele lumini ale bisericii, ca un mare ierarh, învățător și imnograf. 

Sfântul Andrei a compus multe lucrări inspirate, inclusiv "Marele Canon al Pocăinței", "Canonul Nașterii Domnului", și numeroase alte imnuri bisericești. 

Istoricii bisericii nu au aceeași opinie despre data morții Sfântului. Unii sugerează anul 712, iar alții anul 726. Și-a dat sufletul pe insula Mitilene, când se întorcea spre Creta din Constantinopol. Moaștele sale au fost mutate la Constantinopol. 

3 iulie: Sfântul Mucenic Iachint