7 iulie: Sfânta Mare Muceniță Chiriachi

 Sfânta Mare Muceniță Chiriachi a fost singurul copil al lui Dorotei și Eusebia. Întrucât s-a născut într-o duminică ("kyriake", în limba greacă), a fost numită Chiriachi.

Într-o zi, un magistrat bogat a vrut să o logodească pe Chiriachi cu fiul său. Nu numai că era tânără și frumoasă, ci și avea și o zestre importantă de la părinții săi, iar magistratul voia să pună mâna pe această avere. El a mers la părinții fetei pentru a-i cere mâna, însă Chiriachi a zis că-și dorește să rămână fecioară, fiindcă se dedicase lui Hristos.                                                       

Magistratul a fost mâniat de cuvintele sale, așa că s-a dus la împăratul Dioclețian pentru a denunța Sfânta și părinții ei ca fiind creștini care luau în râs idolii și refuzau să le ofere sacrificii.

Dioclețian și-a trimis soldații pentru a aresta familia și a o aduce înaintea sa. A întrebat membrii acesteia de ce nu onorau zeii pe care-i onora el însuși. Ei i-au spus că aceștia erau zei falși, și că Hristos era unicul Dumnezeu adevărat. 

Dorotei a fost bătut până când soldații au obosit și nu au mai fost capabili să continue. Deoarece nici flatarea și nici chinurile nu avuseseră vreun efect, Dioclețian i-a trimis pe Dorotei și Eusebia la frontiera estică dintre Capadocia și Armenia. Apoi, a poruncit ca Sfânta Chiriachi să fie interogată de ginerele și coguvernantul său, Maximian, la Nicomedia. 

Maximian a îmboldit-o să nu-și piardă viața în zadar, promițându-i avere și căsătoria cu una din rudele lui Dioclețian dacă venera zeii păgâni. Sfânta i-a replicat că nu va renunța niciodată la Hristos, și că nu-și dorea bogății lumești. Înfuriat de răspunsul ei îndrăzneț, Maximian a pus să fie biciuită. Soldații care i-au administrat această pedeapsă au devenit obosiți și a trebuit să fie înlocuiți de trei ori. 

Rușinat de eșecul său de a înfrânge tânăra femeie, Maximian a trimis-o la Ilarion, eparhul Bitiniei din Calcedon. I-a spus lui Ilarion ca fie să o convertească pe Chiriachi la păgânism, fie să i-o aducă înapoi. 

Recurgând la aceleași promisiuni și amenințări ca și Dioclețian și Maximian, Ilarion nu a avut mai mult succes decât ei. Sfânta Chiriachi l-a provocat să-i facă ce-i mai rău, întrucât Hristos urma să o ajute să triumfeze. Sfânta a fost suspendată de părul său mai multe ore, în vreme ce soldații i-au ars trupul cu torțe. Ea nu numai că a îndurat toate astea, dar a părut să fie și mai curajoasă sub tortură. În cele din urmă, a fost lăsată jos și închisă în celula unei temnițe.

În acea noapte, i-a apărut Hristos, care i-a vindecat rănile. A doua zi, când a vizitat-o Ilarion, el a declarat că fusese însănătoșită de zeii cărora le fusese milă de ea. După aceea, Ilarion a îndemnat-o să meargă la templu pentru a le mulțumi zeilor. Ea i-a spus că fusese vindecată de Hristos, dar a fost de acord să se ducă la templu. Eparhul s-a bucurat, gândind că o învinsese. 

În templu, Sfânta Chiriachi s-a rugat ca Dumnezeu să distrugă zeii neînsuflețiți. Dintr-o dată, a avut loc un mare cutremur, care a dărâmat idolii, sfărâmându-i în bucăți. Înfricoșată, toată lumea a fugit din templu, lăsându-l în urmă pe Ilarion. În loc de a recunoaște puterea lui Hristos, eparhul l-a blasfemiat pe adevăratul Dumnezeu ca distrugător al zeilor săi păgâni. A fost lovit de un fulger și a murit de îndată. 

Sfânta Chiriachi a fost torturată din nou de Apolonie, care l-a succedat pe Ilarion ca eparh. Când a fost aruncată în foc, flăcările s-au stins. Când a fost azvârlită fiarelor sălbatice, acestea s-au îmblânzit și nu i-au făcut rău. De aceea, Apolonie a condamnat-o la moarte prin sabie. I s-a acordat timp pentru a se ruga, și ea i-a cerut lui Dumnezeu să-i primească sufletul și să fie amintită de cei care i-au onorat mucenicia. 

După ce Sfânta Chiriachi și-a terminat rugăciunea, îngerii i-au luat sufletul înainte ca soldații să-i taie capul. Creștini pioși i-au strâns moaștele și le-au îngropat într-un loc de onoare. 

6 iulie: Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare