Mitul lui Ahriman, zeul morții și întunericului

 Ahriman a fost zeul răului și întunericului în mitologia persană și în zoroastrism, o religie care a atras numeroși adepți în Persia în ajurul anului 600 î.Hr. zeul fiind numit frecvent în aceasta Druj ("Minciuna"). Ahriman a fost forța din spatele mâniei, lăcomiei și altor emoții negative și dăunătoare. De asemeni, el aducea haosul, moartea și bolile în lume. În religia islamică, este identificat cu Iblis, diavolul.  

                                                             

Originar, Ahriman a fost zeul persan Angra Mainyu, un spirit distructiv al cărui frate geamăn, Spenta Mainyu, era un spirit binevoitor. Atâta oamenii, cât și zeii trebuiau să alegă pe care din cele două spirite să-l slujească. Pe măsură ce religia zoroastriană s-a dezvoltat, Angra Mainyu a devenit Ahriman, iar Spenta Mainyu s-a transformat în Ahura Mazda, "Domnul înțelept". În istoria lumii, a existat o luptă între aceste două forțe, Ahura Mazda având sprijinul "yazata" (îngerilor), în vreme ce Ahriman a creat un număr de demoni numiți "daeva" pentru a-și răspândi influența malefică, apelând la invidia, lăcomia și dorința de putere ale ființelor umane. 

În credințele dualiste ale zoroastrismului timpuriu, binele și răul luptau pentru o supremație asupra lumii, Ahura Mazda din ceruri, și Ahrriman din lumea subpământeană. Cele două forțe au câștigat pe rând puterea. Ahura Mazda reprezenta focul, lumina solară și viața. Ahriman era domnul întunericului și morții. Mai târziu, Ahura Mazda a ajuns să fie văzut drept conducătorul suprem care, într-o zi, va fi victorios asupra lui Ahriman.

Mitul lui Adad