Mitologia celtică

 Celții străvechi au avut o mitologie impresionantă, constituită din sute de legende. Ei nu și-au consemnat, totuși, miturile în scriere, acestea fiind transmise pe cale orală. Cunoașterea noastră despre zei, eroi și tâlhari celți vine din alte surse, în principal romane. Cu toate astea, romanii s-au referit la zeități celtice prin nume romane, așa că relatările lor nu au fost întotdeauna de încredere. Mai mult decât atât, întrucât romanii și celții erau adversari pe câmpul de luptă, descrierea romană a unor tradițîi celtice a fost adeseori nefavorabilă. 

Tragedia lui Deirdre

Eroina Ciclului Ulster este frumoasa Deirdre. Regele Conchobhar intenționează să se căsătorească cu tânăra femeie, însă ea se îndrăgostește de Naoise, și fuge cu el în Scoția. La întoarcerea lor, regele îl omoară pe Naoise. Silită să trăiască cu Conchobhar, indurerata Deirdre nu zâmbește niciodată și-i face clar regelui că-l urăște. Povestea se termină cu Deirdre luându-și propria viață, lovindu-se cu capul de o stâncă. Istorisirea tragică a lui Deirdre a servit ca inspirație pentru poezie, dramaturgie și povestiri publicate de scriitori irlandezi mai târzii, incluzându-l pe William Butler Yeats.     

                        

Mult din ceea ce se știe despre mitologia celtică se bazează pe manuscrise ale unor călugări din Evul Mediu. Colecțîi irlandeze din anii 700 sau colecții galeze din anii 1300 cuprind numeroase mituri și legende ale celților străvechi. 

Zei celtici majori

Celții au venerat o varietate de zei. Cei mai mulți erau divinități locale atotputernice, mai degrabă decât zei cu roluri specializate. Fiecare trib avea propriul zeu, care-l proteja și îi furniza bunăstarea. Unii dintre acești zei aveau caracteristici similare. De exemplu, Dagda, zeul vieții și creației din Irlanda (cunoascut ca "zeul bun") se aseamănă cu Esus, zeul conducător al Galiei. 

Alte divinități au avut roluri mai puțin clar definite. Printre aceastea au fost Lug sau Lugus, un zeu al soarelui asociat cu artele și meșteșugurile, războiul și vindecarea, și zeul incornorat Cernunnos, un zeu al animalelor și fertilității. Celții au avut, de asemeni, un mare număr de divinități feminine. Acestea le-au inclus pe Morrigon "marea zeiță", de fapt, trei zeițe ale războiului, Morrigon, Badb și Nemain, care apăreau precum corbi în decursul bătăliei. O altă zeitate importantă a fost Brigit, zeița învățării, vindecării și nașterii. Epona, zeița cailor, a fost corelată cu fertilitatea, apa și moartea. 

Teme majore din mitologia celtică

Vrăjitoarele, magicienii și supranaturalul au un rol semnificativ în mitologia celtică. O temă obișnuită a fost cazanul magic. Cazanul belșugului nu era niciodată gol și furniza mari cantități de hrană. Cazanul renașterii aducea războinicii uciși înapoi la viață. Myrddin, un magician din poveștile galeze, a devenit mai târziu Merlin în legendele lui Arthur. 

Alte teme importante din mituri au fost voiajele către tărâmuri misterioase și periculoase, și eroi cu staturi mai mari decât cele normale. Eroii treceau prin tot felul de aventuri și, uneori, trebuiau să îndeplinească sarcini imposibile înainte de a se căsători cu femeile pe care le iubeau. Dragostea și răutatea erau, de asemeni, proeminente. Zeii făceau farse oamenilor și unii altora. Animalele își schimbau forma la propria lor voință. 

Numeroase mituri vorbesc despre lumea subpământeană. În acest loc misterios nu exista nici muncă, nici moarte, iar zeii și spiritele care locuiau acolo nu îmbătrâneau niciodată. Celții credeau că oamenii puteau intra în această lume fermecatăprin movile funerare numite "Sidhe", prin peșteri sau lacuri, ori după o călătorie periculoasă. După ce ajungeau în lumea subpământeană, trăiau fericiți veșnic.

Legende irlandeze și galeze

În miturile irlandeze, mitologia se întrepătrunde cu istoria, descriind cum în Irlanda s-a stabilit diferite grupuri de oameni și zei celtici. Pline de magie și incitare, poveștile spun despre bătălii dintre forțele luminii și cele ale întunericului. Ele înfățișează un timp când zeii nu trăiau în ceruri, ci pe pământ, folosindu-și puterile pentru a crea civilizația în Irlanda și a aduce fertilitate pământului. 

Există patru cicluri sau grupări de povești conectate. Ciclul mitologic se focalizează pe activitățile zeilor celtici, descriind cum cinci rase de ființe supranaturale s-au luptat pentru a câștiga controlul asupra Irlandei. Zeul conducător era Dagda, al cărui cazan magic putea readuce morții la viață. Ciclul Ulster povestește faptele războinicilor și eroilor, îndeosebi ale lui Chuchulain, războinicul de frunte al Irlandei. Ciclul istoric vorbește despre aventurile și bătăliile regilor irlandezi legendari. Ciclul Fenian are de a face cu eroul Finn Mac Cumhail sau Finn Mac Cool, conducătorul unei cete de războinici cunoscute ca Fianna. Ciclul acesta este plin de aventuri extraordinare și povești de luptă.

Mitologia galeză este găsită în Mabinogion, o colecție de 11 povești. În miturile galeze, la fel ca în cele irlandeze, eroii sunt frecvent pe jumătate umani și pe jumătate divini, și au puteri magice. Numeroase din poveștile din Mabinogion reprezintă legende arthuriene, relatări ale faptelor eroicului rege Arthur și ale cavalerilor săi. 

De fapt, popularele povești arthuriene din literatura Europei medievale sunt un amestec complex al străvechilor mituri celtice, povestirilor mai târzii și evenimentelor istorice. Legendele sunt în mod clar înrădăcinate în mitologia celtică, iar referințe la Arthur apar într-o serie de vechi poeme galeze. Istoricii au remarcat și multe similarități între poveștile lui Arthur și cele ale irlandezului Mac Cumhail, sugerând o origine celtică împărtășită. 

O altă poveste romantică de origine celtică este cea a lui Tristan și Isolda. Povestea tragică, bazată pe un poem timpuriu din Cornwall, îl arată pe Tristan îndrăgostindu-se de Isolda, care este sortită să se mărite cu unchiul său, regele. În Evul Mediu, Gottfried von Strassburg a scris un poem inspirat de această legendă, ce este considerat o capodoperă literară. 

Mitul lui Aegir, zeul mării