10 august: Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul

 Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, împreună cu alți șase diaconi și papa Sixt al II-lea au fost cetățeni ai Romei și au suferit în timpul domniei împăratului Valerian (252-260). 

Sfântul Sixt s-a născut în orașul Atena și a fost mai întâi filosof și, mai târziu, a devenit adept al lui Hristos. Când a sosit la Roma, s-a arătat a fi un membru înțelept și devotat al bisericii. De-a lungul timpului, a trecut prin diferite ranguri ale clerului, și a ajuns episcop al Romei după moartea de mucenic a Sfântului Ștefan (2 august). Mai mulți ierarhi ai Romei au au preferat mai degrabă să moară decât să ofere sacrificii idolilor. Curând, Sfântul Sixt a fost arestat împreună cu doi din diaconii săi.

Când Sfântul arhidiacon Laurențiu l-a vizitat pe Sfântul Sixt în temniță, a plâns cu lacrimi amare, "Unde te duci, părinte, fără fiul tău? Unde te grăbeșți fără arhidiaconul tău? Nu ai oferit niciodată sacrificiul fără de sânge fără mine. Ia-mă cu tine, astfel încât să mă alătur ție în vărsarea sângelui nostru pentru Hristos!"   

                                                                             

Sfântul Sixt i-a răspuns, "Nu te părăsesc, fiul meu. Sunt bătrân și accept bătălia mea mică, însă suferințe mai mari te așteaptă pe tine. Trebuie să obții o mai mare victorie, un mai mare triumf asupra schingiuitorilor tăi. La trei zile după moartea mea, mă vei urma". 

Apoi, i-a încredințat arhidiaconului Laurențiu comorile bisericii și vasele sfinte, spunându-i să le împartă celor săraci. El le-a adunat și a mers prin oraș pe jos, către clericii și creștinii sărmani care se ascundeau, ajutându-i conform nevoilor lor. 

Când a auzit că Sfântul Sixt și diaconii lui au fost duși la judecată, Sfântul Laurențiu s-a dus acolo pentru a fi martorul lor. Văzând că mucenicii erau fermi în refuzul de a oferi tămâie idolilor, Valerian a ordonat să fie purtați la templul lui Marte din afara zidurilor orașului și omorâți acolo dacă nu dăruiau ofrande zeilor. Când a zărit templul pagan, Sixt s-a rugat să fie distrus. A avut loc un cutremur care a determinat ca o parte a templului să se dărâme, iar statuia lui Marte a fost sfărâmată în bucăți. Sfântul 

Larentiu a strigat, "Părinte, am îndeplinit porunca ta, am împărțit comorile bisericii pe care mi le-ai încredințat!"

Auzind de comori, soldații l-au arestat. Sfântul Sixt și ceilalți mucenici au fost decapitați în fața templului pe 6 august 258. După aceea, soldații l-au condus pe Sfântul Laurențiu la împărat, informându-l că-l auziseră pe arhidiacon menționând ceva despre comori tăinuite ale bisericii. Împăratul a dat ordin să-i spună unde sunt comorile, iar Sfântul Laurențiu i-a cerut trei zile pentru a le strânge. Apoi, Sfântul a adunat toți săracii și nevoiasii și i-a adus la prefect, zicând, "Iată comorile bisericii!"

Conducătorul a devenit foarte mânios și i-a poruncit lui Ipolit, care era șeful închisorii, să-l arunce pe arhidiacon în temniță, cu alți prizonieri. Acolo, Sfântul a redat vederea unui om pe nume Lucilie. Ipolit a fost uimit de asta, și a cerut iarăși să vadă comorile bisericii. Sfântul Laurențiu i-a spus că dacă credea în Hristos și era botezat, va afla adevărată avere și viața veșnică. Ipolit i-a replicat că dacă acest lucru era adevărat, va face ceea ce i se cerea. 

Ipolit l-a luat pe Sfântul Laurențiu la casa sa, unde acesta l-a instruit și l-a botezat pe temnicer împreună cu toți cei din gospodăria sa, constând din 19 persoane. Curând după aceea, lui Ipolit i s-a poruncit să-l aducă pe arhidiacon la împăratul Valerian. Văzând că Sfântul nu era de acord să aducă sacrificii idolilor, a ordonat ca acesta să fie torturat. Pe când ucenicul îndură chinurile, , un soldat pe nume Roman a strigat, "Laurențiu, văd un tânăr strălucitor stand lângă tine, și ștergându-ți rănile. Roagâ-l pe Hristos, care și-a trimis îngerul la tine, să nu mă abandoneze!"

Apoi, Valerian a dat porunca lui Ipolit să-l readucă pe Sfânt la închisoare. Roman a adus un ulcior cu apă și i-a cerut mucenicului să-l boteze. Imediat după ce soldatul a fost botezat, a fost prins de ceilalți ostași  și condus la împărat. Înainte de a i se pune vreo întrebare, Roman a strigat, "Sunt creștin!"

Împăratul a ordonat să fie scos din oraș și decapitat, pe 9 august. În ziua următoare, Sfântul Laurențiu a fost pus pe un eșafod, lovit cu biciuri cu vârfuri ascuțite de fier și, apoi, întins forțat dezbrăcat pe un grătar de tortură înroșit la foc,, cu cărbuni arzând sub el. Sfântul mucenic a privit la conducător și i-a zis, "Mi-ai prăjit deja o parte din corp, întoarce-mă pe cealaltă parte astfel încât să-ți placă ce ai pregătit". 

După aceea, l-a slăvit pe Dumnezeu, spunând, "Îți mulțumesc Doamne Iisus Hristos, că m-ai găsit vrednic să intru prin Porțile Tale!"

Sfântul Laurențiu a primit cununa nepieritoare a muceniciei pe 10 august 258.

În acea noapte, Sfântul Ipolit a luat trupul mucenicului și l-a înfășurat într-un giulgiu cu mirodenii. Apoi, el și preotul Iustin au dus moaștele sale la casa unei văduve pe nume Chiriaca, unde a rămas până seara. După aceea, numeroși creștini au escortat corpul Sfântului până la o peșteră de pe proprietatea văduvei. După ce s-au rugat toată noaptea, au îngropat cu onoruri trupul mucenicului. Părintele Iustin a oficiat Sfânta Liturghie, și fiecare s-a împărtășit din Sfintele Taine. 

Sfântul Ipolit și alți creștini au trecut prin mucenicie la trei zile după moartea Sfântului Laurențiu, pe 13 august. 

O mare parte a moaștelor Sfântului se află în biserica Sfântul Laurențiu din afara zidurilor Romei. Alte părți ale sfintelor moaște se găsesc la mănăstirea Sfântului Pantelimon de pe muntele Athos și la mănăstirea Kykkos din Cipru. 

9 august: Sfântul Apostol Matia