18 august: Sfinții Mucenici Flor și Lavru

 Sfinții Mucenici Flor și Lavru au fost frați prin naștere, nu numai în carne, ci și în spirit. Au trăit în secolul al II-lea la Bizanț și, apoi, s-au stabilit în Iliria. Au avut ocupația de taietori în piatră (învățătorii lor în acest meșteșug fiind creștinii Proclie și Maxim, de la care frații au învățat și despre o viață pe placul lui Dumnezeu). 

Prefectul Iliriei, Lichion, i-a trimis pe frați într-o regiune apropiată pentru a lucra la construcția unui templu păgân. Sfinții au trudit la clădire, împărțind celor săraci banii pe care-i câștigau, în vreme ce țineau un post strict și se rugau fără încetare.    

                                                      

Odată, fiul preotului local Mamertin s-a apropiat neglijent de clădire, și o așchie de piatră l-a lovit în ochi, rănindu-l grav. Sfinții Flor și Lavru l-au asigurat pe tatăl supărat că fiul său se va vindeca. 

Ei au readus în simțiri tânărul și i-au spus să aibă credință în Hristos. După asta, tânărul l-a mărturisit pe Iisus Hristos ca adevăratul Dumnezeu, frații s-au rugat pentru el, și ochiul i-a fost vindecat. Văzând o astfel de minune, chiar și tatăl tânărului a crezut în Hristos. 

Când construcția templului a fost finalizată, frații au adunat creștinii laolaltă și, mergând la templu, au sfărâmat idolii de acolo. În partea estică a templului au așezat sfânta Cruce. Și-au petrecut toată noaptea în rugăciune, iluminați cu lumina divină. Auzind de acest lucru, conducătorul regiunii a poruncit să fie arși fost preot pagan Mamertin și fiul lui, împreună cu 300 de creștini. 

Mucenicii Flor și Lavru au fost trimiși înapoi la prefectul Lichion, care a ordonat să fie aruncați într-o fântână goală și să fie acoperiți cu pământ. După mulți ani, moaștele Sfinților ucenici au fost găsite intacte și au fost mutate la Constantinopol. 

17 august: Sfântul Mucenic Miron preotul