19 august: Sfântul Mucenic Andrei Stratilat

 Sfântul Mucenic Andrei Stratilat a fost comandant în armata romană în decursul domniei împăratului Maximian (284-305). A fost iubit de oamenii săi datorită vitejiei, invincibilitatii și simțului său al dreptății. 

Când o mare oaste persană a invadat teritoriile siriene, guvernatorul Antioh i-a încredințat Sfântului Andrei comanda armatei imperiale romane, dându-i titlul de "Stratelates " (Comandant). Sfântul Andrei a selectat un detașament de ostași bravi și a pornit contra inamicului.                           

             

Soldații săi erau păgâni și însuși Sfântul Andrei nu acceptase încă botezul, deși credea în Iisus Hristos. Înaintea conflictului și-a convins ostașii că zeii păgâni erau demoni și nu ii puteau ajuta în bătălie. Le-a proclamat lor pe Iisus Hristos, omnipotentul Dumnezeu al cerurilor și pământului, dând ajutor celor care credeau în El. 

Ostașii au mers la bătălie cerând sprijinul Mântuitorului. Micul detașament a dat pieirii numeroși persani. Sfântul Andrei s-a întors din campanie în glorie, după obținerea unei victorii totale. Însă, oameni invidioși l-au pârât guvernatorului Antioh, spunându-i că era un creștin ce-și convertise soldații de sub conducerea sa la credința lui. 

Sfântul Andrei Stratilat a fost chemat la judecată și aici și-a declarat credința în Hristos. Din această cauză a fost supus torturii. A fost întins pe una pat de cupru încins la roșu dar, pe când a cerut ajutor de la Domnul, patul a devenit rece. Ostașii săi au fost răstigniți pe copaci, însă nici unul nu a renunțat la Hristos. Antioh a închis Sfântul în temniță și a trimis un raport al invinuirilor lui împăratului, nefiind decis dacă se impunea pedeapsa cu moartea pentru acest erou aclamat. 

Împăratul știa că armata îl iubea pe Sfântul Andrei și, temându-se de o revoltă, a ordonat ca mucenicul să fie eliberat. Totuși, în secret, a poruncit ca al său soldat să fie executat sub orice pretext. 

După eliberare, Sfântul Andrei Stratilat s-a dus împreună cu ostașii săi la orașul Tars. Acolo, episcopul local, Petru, și episcopul Nonos din Beroea i-au botezat pe toți. Apoi, soldații s-au îndreptat spre învecinata Taxanata. Antioh a trimis o scrisoare lui Seleucus, guvernatorul regiunii Cicilia, ordonându-i să prindă detașamentul Sfântului Andrei și să-i omoare soldații, sub motivul că își părăsiseră îndatoririle militare. 

Seleucus i-a capturat pe mucenici în trecătoarea muntelui Tauros, unde au trecut prin mari suferințe. Sfântul Andrei, numindu-și ostașii frați și copii ai săi, i-a îndemnat să nu se teamă de moarte. El s-a rugat pentru toți cei ce aveau să le onoreze amintirea, și i-a cerut Domnului să creeze un izvor tămăduitor pe locul unde avea să le fie vărsat sângele. 

În timpul rugăciunii sale, mucenicii de neclintit au fost decapitați cu săbii. Chiar atunci, un izvor de apă s-a ivit din pământ. Episcopii Petru și Nonos, împreună cu clericii lor, care urmăriseră în secret detașamentul Sfântului Andrei, au îngropat trupurile mucenicilor. Unul dintre clerici, ce suferea de multă vreme din cauza unui spirit rău, a băut din izvor și a fost pe dată vindecat. Vestea despre asta s-a răspândit rapid și oamenii din împrejurimi au început să vină la izvor. Prin rugăciunile Sfântului Andrei Stratilat și ale celor 2593 de ostași ce au suferit cu el, aceștia au primit ajutor milostiv de la Dumnezeu. 

18 august: Sfinții Mucenici Flor și Lavru