26 august: Sfinții Mucenici Adrian și soția sa, Natalia

 Sfinții Mucenici Adrian și soția sa, Natalia s-au căsătorit în tinerețe, cu un an înainte de mucenicia lor, și au trăit un timpul împăratului Maximian (305-311). Împăratul a promis o răsplată orcui ar da informații despre creștini, pentru ca aceștia să fie aduși la judecată. Au început denunțurile și 23 de creștini au fost capturați într-o peșteră din apropiere de Nicomedia. 

Aceștia au fost torturați, îmboldiți să venereze idolii și, apoi, duși la pretor, pentru a li se consemna numele și răspunsurile. Adrian, conducătorul pretoriului, a observat cu cât curaj sufereau acești oameni pentru credința lor. Văzând cât de fermi și netemători își mărturiseau atașamentul față de Hristos, i-a întrebat, "La ce răsplăți va așteptați de la Dumnezeul vostru?" Mucenicii i-au răspuns, "Astfel de răsplăți, pe care nu le putem descrie, nu pot fi înțelese nici de mintea ta!" Sfântul Adrian le-a spus scribilor, "Scrieți și numele meu, căci sunt creștin și mor bucuros pentru Dumnezeul Hristos". 

       

Scribii au raportat asta împăratului, care l-a chemat pe Sfântul Adrian și l-a chestionat, "Cu adevărat ai înnebunit, astfel încât să vrei să mori? Vino, taie-ți numele de pe listă, și oferă sacrificii zeilor, cerându-le iertare". 

Sfântul Adrian i-a replicat, "Nu mi-am pierdut mințile ci, mai curând, le-am găsit". Maximian a ordonat ca Sfântul să fie aruncat în închisoare. Soția sa, Sfânta Natalia, știind că soțul ei suferă pentru Hristos, s-a bucurat, întrucât era ea însăși, în secret, creștină. 

Sfânta Natalia s-a grăbit să se ducă la închisoare și și-a încurajat bărbatul, spunându-i, "Ești binecuvântat, domnul meu, fiindcă crezi în Hristos. Ai obținut o mare comoară. Nu regreta nimic pamantesc, nici frumusețe, nici tinerețe (Adrian avea atunci 25 de ani), nici bogății. Tot ce e lumesc este țărână. Numai credința și faptele bune sunt pe placul lui Dumnezeu". 

Cu garanția celorlalți mucenici, Sfântul Andrei a fost eliberat din temniță pentru a-i spune soției care era ziua execuției sale. La început, Sfânta Natalia a crezut că el renunțase la Hristos și de aceea fusese lăsat liber, și nu a vrut să-l lase să intre în casă. Sfântul și-a convins soția că nu așa se întâmplase. 

Sfântul Adrian a fost torturat cu cruzime. Împăratul l-a sfătuit să aibă milă de el însuși și să facă apel la zei, însă mucenicul i-a răspuns, "Să lăsăm zeii tăi să spună ce binecuvântări îmi promit, și îi voi venera. Dar, dacă nu pot face asta, de ce m-aș închina la ei?" Sfânta Natalia nu a încetat să-și încurajeze bărbatul. I-a cerut, de asemeni, să se roage lui Dumnezeu pentru ea, astfel încât să nu fie silită să se mărite cu un păgân după moartea lui. 

Călăul a ordonat ca mâinile și picioarele Sfinților mucenici să fie rupte pe o nicovală. Sfânta Natalia, temându-se că soțul ei ar putea ezită zărind suferințele celorlalți mucenici, i-a cerut călăului să înceapă cu el, și să-i permită să-și pună și ea mâinile și picioarele pe nicovală. 

Schingiuitorii au vrut să ardă trupurile fără viață ale Sfinților, dar s-a stârnit o furtună și focul s-a stins. Mulți schingiuitori au fost loviți de fulgerele acestei furtuni. Sfânta Natalia a luat mâna soțului său mort și a ținut-o strâns. Curând, un conducător militar tânăr și bogat  i-a cerut împăratului aprobarea de a se căsători cu Sfânta Natalia. Însă ea s-a ascuns la Bizanț. Sfântul Adrian i-a apărut în vis și i-a spus că peste puțin timp se va odihni și ea întru Domnul, lucru care s-a petrecut cu adevărat. 

Sfinții Adrian și Natalia sunt patronii cuplurilor căsătorite. 

25 august: Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu