27 august: Sfântul Mucenic Fanurie
Nu se cunoaște cu exactitate originea Sfântului Mucenic Fanurie, nici unde a trăit. Tradiția spune că atunci când insula Rodos a fost cucerită de musulmani, noul conducător al acesteia a vrut să reconstruiască zidurile orașului, care fuseseră deteriorate în timpul războaielor anterioare. Mai multe construcții din apropiere de fortăreață și pietre de acolo au fost folosite pentru repararea zidurilor la sfârșitul secolului al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea.
Pe când lucrau la fortăreață, musulmanii au descoperit ruinele unei biserici . Pe podeaua acesteia au fost găsite multe icoane, unele dintre ele foarte avariate. Într-una din icoane, Sfântul Fanurie arăta că și cum ar fi fost pictat chiar în acea zi. Episcopul local, pe nume Nilus, a fost chemat să vadă icoana. El a spus, "Sfântul Fanurie!"
Sfântul era înfățișat ca un tânăr soldat țînând o cruce în mâna sa stângă. În partea superioară a crucii sale era o lumânare conica aprinsă. 12 scene din viața sa erau arătate pe mrginile icoanei. Aceste scene îl descriau că fiind interogat de un demnitar, bătut cu pietre de soldați, întins pe pământ în vreme ce ostașîi îl biciuiau și, apoi, cu trupul sfârtecat de cârlige din fier. De asemeni, îl arătau închis în temniță, stând din nou înaintea demnitarului, fiind ars cu lumânări, aruncat animalelor sălbatice și fiind strivit o mare stâncă. Alte scene l-au portretizat stând în față idolilor țînând cărbuni aprinși în mâinile sale, în vreme ce un demon se lamenta de înfrângerea lui de către Sfânt și, în fine, sfârșind în mijlocul unui foc cu brațele ridicate în rugăciune.
Aceste scene revelează clar că Sfântul a fost un mare mucenic. Episcopul Nilus și-a trimis reprezentanții la conducătorul musulman, cerându-i să permită să restaureze biserica. Cererea i-a fost respinsă, așa că episcopul a mers la Constantinopol și acolo a obținut un decret ce-i îngăduia să reclădeasca biserica.
În acel timp, nu era nici un episcop ortodox pe insula Creta. Întrucât Creta era sub controlul Veneției, exista un episcop roman. Venețienii au refuzat să permită ca un succesor să fie consacrat când un episcop ortodox murea sau ca noi preoți ortodocși să fie hirotonisiți, în speranța că, în timp, ar putea să convertească populația ortodoxă la catolicism. Cei care căutau hirotonisirea erau obligați să se ducă pe insula Kythera.
S-a întâmplat astfel ca trei tineri diaconi să meargă din Creta la Kythera, pentru a fi numiți în sfânta preoție. La calea lor de întoarcere, au fost capturați pe mare de musulmani, care i-au dus la Rodes pentru a fi vânduți ca sclavi. Lamentându-se soarta lor, cei trei noi preoți au plâns zi și noapte.
Când au fost în Rodos, au auzit de minunile înfăptuite de Sfântul Mucenic Fanurie. Au început să i se roage cu lacrimi în ochi, cerându-i să fie eliberați din captivitatea lor. Fiecare din cei trei a fost vândut unui stăpân diferit, astfel încât nu au putut ști ce făceau ceilalți.
Prin miluința lui Dumnezeu, fiecăruia din preoți i s-a îngăduit de stăpânul său să se roage la biserica Sfântului Fanurie. Toți trei au venit în același timp și s-au prostrat înaintea icoanei Sfântului, rugându-l să-i elibereze din mâinile hagarenilor (musulmani, descendenți din Hagar). Cumva consolați, preoții au părăsit biserica și au revenit la stăpânii lor.
În acea noapte, Sfântul Mucenic Fanurie s-a arătat stăpânilor și le-a poruncit să-i lase liberi pe preoți, astfel încât să servească bisericii, în caz contrat urmând să-i pedepsească. Musulmanii au ignorat avertismentul Sfântului, crezând că viziunea lor era rezultatul unei vrăjitorii. Cruzii stăpâni i-au legat pe preoți în lanțuri și i-au tratat chiar și mai rău decât înainte.
După aceea, Sfântul Mucenic Fanurie a mers la preoți, le-a scos cătușele, promițându-le că vor fi eliberați a doua zi. Apărând iarăși musulmanilor, Sfântul le-a zis cu severitate, "Dacă mâine nu va lăsați liberi sclavii, veți fi martorii puterii lui Dumnezeu!"
În următoarea dimineață, toți cei care locuiau în casele unde erau ținuți preoțîi s-au trezit descoperind că sunt orbi, paralizați și cuprinși de o mare durere. S-au gândit ce aveau de făcut, așa că au decis să trimită după preoți. Când cei trei au sosit, i-au întrebat dacă ii puteau vindeca. Preoții au răspuns, "Ne vom ruga lui Dumnezeu, căci s-a făcut voia Lui".
Sfântul Fanurie le-a apărut încă o dată hagarenilor , ordonându-le să trimită bisericii un document garantându-le preoților libertatea. Le-a spus că dacă refuzau să facă asta, nu-și vor recăpăta niciodată vederea și sănătatea. Toți cei 3 stăpâni au scris acte de eliberare ale preoților și le-au trimis bisericii. Unele au fost puse înaintea icoanei Sfântului Fanurie.
Înainte ca mesagerii să se întoarcă de la biserică, toți cei ce orbiseră și paralizaseră au fost vindecați. Preoții au revenit bucuroși în Creta, purtând asupra lor o copie a icoanei Sfântului Fanurie. Au marcat în fiecare an sărbătoarea Sfântului cu o adâncă recunoștiință pentru eliberarea lor miraculoasă.
Numele Sfântului sună similar cu verbul grecesc "phnerono", care înseamnă "a revela", "a dezvălui". Din acest motiv, oamenii se roagă Sfântului Fanurie să-i ajute să-și găsească obiecte pierdute. Când un astfel de obiect este recuperat, ei coc un cozonac și-l împart săracilor, oferind rugăciunea pentru mântuirea mamei Sfântului. Numele ei este necunoscut însă, potrivit tradiției, a fost o femeie păcătoasă în cursul vieții. Sfântul Fanurie ar fi promis să-i ajute pe cei care se roagă în acest fel pentru mama sa.
26 august: Sfinții Mucenici Adrian și soția sa, Natalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu