28 august: Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

 Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, celebrat anual pe 28 august, a trăit în Egipt, în secolul al IV-lea. A fost, desigur, etiopian, și, din cauza pielii sale negre, a fost numit "Murin" (însemnând "ca un etiopian"). În tinerețe a fost sclavul unui om important dar, după ce a comis o fărădelege, stăpânul său l-a alungat, iar el s-a alăturat unei bande de tâlhari. 

Din pricina caracterului său rău și a marii sale puteri fizice, hoții l-au ales ca și conducător al lor. Moise și ceata sa erau temuți din cauza faptelor lor rele, incluzând crime și jafuri. Oamenii tremurau numai la auzul numelui său.       

                                                                  

Moise a dus mai mulți ani o viață păcătoasă însă, prin marea miluință a lui Dumnezeu, s-a căit, a părăsit banda de tâlhari și a mers la o mănăstire din deșert. A plâns vreme îndelungată, rugându-se să fie primit ca unul din frați. Călugării nu erau convinși de sinceritatea pocăînței sale, însă fostul nelegiuit nu putea fi nici alungat, nici redus la tăcere. A continuat să implore să fie acceptat în comunitatea monahală. 

Sfântul Moise a fost cu totul supus față de egumen și frați, și a vărsat multe lacrimi amare ca părere de rău pentru traiul său păcătos. După un timp, Sfântul Moise s-a retras într-o chilie solitară, unde s-a dedicat rugăciunii și postirii stricte. 

Odată, patru dintre hoții din fosta sa bandă au năvălit în chilia sa. El nu-și pierduse forța fizică, și i-a legat fedeleș. I-a dus la mănăstire, unde i-a întrebat pe frați ce să facă cu ei. Aceștia i-au poruncit să-i elibereze. Tâlhării, văzându-se în mâinile fostului lor șef și constatând cât de bine se purta acesta cu ei, i-au urmat exemplul. S-au căit și au devenit călugări. Mai târziu, restului bandei de hoți a auzit despre pocăința Sfântului Moise, au renunțat și ei la rele și s-au călugărit. 

Sfântul Moise nu se simțea, totuși, eliberat de pasiunile sale necurate. A mers la egumenul Isidor, căutând sfat despre cum putea să scape de imoralitatea sa de altădată. Fiind experimentat în lupta spirituală, egumenul l-a învățat să nu mănânce niciodată prea mult, să rămână parțial înfometat, respectând cu strictețe posturile. Însă, pasiunile nu au încetat să-l tulbure în vise pe Sfântul Moise. 

Apoi, părintele Isidor l-a învățat veghea de toată noaptea. Călugărul stătea în rugăciune întreaga noapte, fără să se mai odihnească. Drept rezultat al luptelor sale prelungite, Sfântul Moise a picat în deznădejde și, curând, a început să nu mai aibă gândul de a-și părăsi chilia. Ava Isidor a întărit voința ucenicului său. 

Într-o viziune, i s-au arătat mulți demoni din vest, pregătiți pentru bătălie, iar în est un număr și mai mare de sfinți îngeri, de asemeni gata pentru luptă. Ava Isidor i-a explicat Sfântului Moise că puterea îngerilor va prevala asupra puterii demonilor și că, în lunga bătălie, confruntare cu pasiunile lui, era necesar să se curețe întru totul de fostele sale păcate. 

Sfântul Moise s-a dedicat unei munci suplimentare. Făcând rondul chillilor din pustietate noaptea, el a adus apă din plin din fântână pentru frații săi. A făcut asta în special pentru cei vârstnici, care locuiau departe de fântână și nu le era ușor să-și procure propria apă. Odată, pe când îngenunchea deasupra fântânii, a simțit o puternică lovitură în spate și a căzut la pământ ca mort, zăcând acolo până în zori. În acest fel diavolii s-au răzbunat pe călugăr pentru victoria sa asupra lor. Dimineața, frații l-au dus în chilia sa, în care a stat schilodit un an întreg. După ce și-a revenit, călugării, cu o hotărâre fermă, s-au confensat egumenului că nu mai putea continua faptele sale ascetice. Egumenul i-a poruncit să primească Sfintele Taine și să meargă în pace în chilia sa. De atunci, Sfântului Moise i s-a dăruit de către Domnul putere asupra demonilor. 

Relatări despre faptele sale s-au răspândit printre călugări și chiar dincolo de limitele pustiei. Guvernatorul regiunii a vrut să-l vadă pe Sfânt. Când a auzit asta, Sfântul Moise s-a decis să se ascundă de orice vizitator, și a plecat din chilia sa. Pe drum, s-a întâlnit cu servitorii guvernatorului, care l-au întrebat cum puteau să ajungă la chilia locuitorului deșertului Moise. Călugărul le-a răspuns, "Duceți-vă mai departe de aici pentru a-l vedea pe acest călugăr fals și nevrednic". Servitorii s-au întors la mănăstire, unde îi aștepta guvernatorul, și i-au transmis cuvintele omului cu care se găsiseră. Frații, auzind o descriere a înfățișării acelui om, le-au spus că-l întâlniseră pe însuși Sfântul Moise. 

După numeroși ani de lucrări monahale, Sfântul Moise a fost hirotonisit diacon. Episcopul l-a îmbrăcat în veștminte albe și i-a spus, "Acum ava Moise este întru totul alb". Sfântul i-a replicat, "Numai pe dinafară, Dumnezeu știe că sunt încă negru în interior". Din umilință, Sfântul se credea nevrednic să fie diacon. Odată, episcopul s-a hotărât să-l pună la încercare și a poruncit clerului său să-l alunge din altar, insultându-l ca un etiopian bun de nimic. În toată umilința sa, călugărul a acceptat acest abuz. După ce l-a testat astfel, episcopul l-a hirotonisit preot. Sfântul Moise a lucrat 15 ani în preoție și a adunat în jurul lui 75 de ucenici. 

Când a împlinit 75 de ani, și-a avertizat călugării că, în curând, tâlhari vor ataca schitul și îi vor omorî pe toți cei rămași acolo. Sfântul și-a binecuvântat frații să plece, pentru a evita o moarte violentă. Ucenicii l-au rugat pe Sfânt să vină cu ei, dar el le-a răspuns, "De mulți ani am așteptat timpul când cuvintele spuse de Stăpânul meu, Domnul Iisus Hristos, vor fi îndeplinite": "Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri"  (Matei 26:52). După asta, șapte din frați au rămas cu Sfântul Moise, iar unii dintre ei s-au ascuns în apropiere în decursul atacului talharilor, care l-au omorât pe Sfântul Moise și au ucis șase din călugării din preajma sa. Moartea lor a avut loc în jurul anului 400. 

27 august: Sfântul Mucenic Fanurie