3 august: Sfântul Cuvios Isaachie

 Sfântul Cuvios Isaachie (30 noiembrie) a fost soldat înainte de a deveni călugăr. După ce a fost tonsurat, a atins un atât de înalt grad spre perfecțiunea spirituală încât a fost socotit vrednic de a avea viziuni divine. 

Când Sfântul Isaac a auzit că împăratul Valens s-a alăturat ereziei ariane și persecuta creștini ortodocși, și-a părăsit mănăstirea și a mers la Constantinopol pentru a se confrunta cu împăratul. În acea vreme, Valens plănuia o campanie de război contra goților. Sfântul Cuvios Isaachie a încercat să schimbe deciziile împăratului legate de ortodoxie de mai multe ori, dar nu a fost capabil să-l convingă.   

           

A proorocit că din cauza acțiunilor sale, Valens va muri în flăcări. Împăratul a poruncit ca Sfântul Isaachie să fie aruncat în închisoare și a promis că se va ocupa de el după întoarcerea sa din expediția împotriva goților. Pe 3 august 378, Valens a fost învins la Adrianopol și a murit într-un incendiu pe când se ascundea într-un hambar, așa cum prezisese Sfântul.

Împăratul Teodosie cel Mare, care avea o mare iubire pentru Sfânt, l-a eliberat din închisoare și a interzis arianismul. Sfântul Isaachie a luat parte la al Doilea Sinod Ecumenic (381), când a apărat credința ortodoxă față de erezia ariană. 

Sfântul Cuvios Isaachie spera să se întoarcă la viața sa monahală din sălbăticie, dar un om bogat a clădit o mănăstire pentru el la Constantinopol, și Sfântul a devenit egumenul acesteia. Mai târziu, mănăstirea a fost numită după ucenicul lui, Dalmație. 

Când Sfântul Isaachie s-a apropiat de sfârșitul vieții sale pământene, l-a numit ca succesor al său în rangul de egumen pe Sfântul Dalmație. Isaachie a trăit până la o vârstă înaintată și s-a odihnit întru Domnul în anul 383. 

2 august: Aducerea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan