6 august: Schimbarea la Față a Domnului

 Schimbarea la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este relatată în Evanghelia după Matei 17:2-8 și în Evaghelia lui Marcu 9:2-8. La scurt timp înainte de patimile sale, Domnul a fost cu cei trei ucenici de seamă ai Lui, a mers pe muntele Tabor și s-a schimbat la față înaintea lor.

Așa cum explică Părinții Bisericii, El și-a ascuns atunci natura umană și a fost revelat prin natura Lui divină.    

                                                                            

Față Lui a devenit mai strălucitoare decât soarele, și straiele Sale albe ca lumina, iar, Moise, ca reprezentant al celor adormiți, și Ilie, că reprezentant al celor trăitori, au vorbit cu El, în timp ce un nor strălucitor a coborât asupra lor și s-a auzit un glas de la Tată, "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi". 

Domnul a revelat această taină ucenicilor Săi, astfel încât, văzând Slava Sa, să fie întăriți la vremeaa Crucii sale și să le arate  slava de care se vor bucura cei drepți prin învierea morților. 

Schimbarea la față a Mântuitorului nostru, Hristos, este un eveniment în decursul căruia a fost revelată măreția providenței divine, taina mântuirii omului.

A doua taină a Dumnezeirii (1 Timotei 3:16) este manifestarea lui Hristos încarnat, "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă". El s-a umilit pe Sine Însuși și a devenit supus morții pe Cruce, așa cum spune Sfântul Pavel. 

Această mărturisire a Sfântului Pavel exprimă și interpretează cuvintele imnografului despre motivul schimbării la față a lui Hristos: "Pe muntele Tabor, Tu te-ai schimbat la față, iar ucenicii Tăi, atât cât au putut purta, au văzut Slava Ta, Hristos, Dumnezeul nostru; pentru că atunci când urmau să te vadă răstignit, ei să știe că ai trecut prin patimile Tale din proprie voință, și să propăvăduiască mereu că Tu ești strălucirea Tatălui". 

Cu alte cuvinte, în timpul schimbării la Față a Domnului în acel loc înalt, a avut loc ipostază antropică a Lui, împletirea a două naturi în persoana lui Hristos, dar și revelarea slavei lui Dumnezeu. 

Sfântul Grigorie din Nissa, interpretând cuvintele Sfântului Pavel, "El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte" (Evrei 1:3), spune "Așa cum raza luminii este asociată cu cu soarele și lampa, la fel străfulgerarea luminii este asociată cu Tatăl". Acest exemplu este folosit de Sfântul Grigorie din Nissa pentru a face clar că  Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu este același cu Tatăl și Sfântul Duh și, de aceea, " Lumina de răsărit a Tatălui" este inaccesibilă ca și lumina necreată a Sfintei Treimi". 

Sfântul Ioan din Damasc, uluit de taina Schimbării la Față, spune: "Întrucât Cuvântul s-a dovedit "carne" și carnea Cuvântului chiar nu a venit din natura Lui divină, această mâncare depășește toată înțelegerea. Trupul Lui nu și-a luat Slava din afară, ci a venit din înăuntru, din inexplicabila uniune cu El în decursul existenței transcedentale a lui Dumnezeu, Cuvântul.

Este demn de menționat despre întregul act al Schimbării la Față a a lui Iisus în acest loc sfânt, "El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17:2). Pe de altă parte, "iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5).

Conform Sfântului Ioan din Damasc, , norul luminos care-l acoperă pe Hristos simbolizează lumina Sfântului Duh. În privința vocii din nor, Sfântul Ioan din Damasc spune, "Vocea Tatălui din norul Duhului a fost auzită" : "Acesta este Iubitul meu Fiu". "Acesta este omul pe care-l vedeți, omul născut ieri, cel mai umil cu care a fost asociat, a cărui față strălucitoare o vedeți". 

Cât despre porunca divină, "Ascutati-l pe El, care spune,  "Cel care-L primește, mă primește pe Mine, Cel care m-a trimis nu într-un fel despotic, ci într-un fel patern. Așa cum un om este trimis departe, așa Dumnezeu locuiește în Mine. Eu sunt în El. Cel care onorează Fiul Meu este destinat numai pentru a fi iubit, nu-l onorează numai pe Tată, Cel care l-a trimis". 

5 august: Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț