Mitul lui Agamemnon

 Potrivit mitologiei grecești, Agamemnon a fost regele din Micene (Mycenae), un regat legendar al Greciei. Conducătorul grecilor în războiul troian, este unul din personajele principale din Iliada, epopeea lui Homer despre acest război. Scriitori greci l-au portretizat, în general, pe Agamemnon drept curajos, dar și foarte arogant, o trăsătură care i-a provocat adeseori nenorocul și, în cele din urmă, moartea. Povestea lui Agamemnon este frecvent văzută ca o avertizare față de pericolele țînând de "hubris", mândria excesivă. 

Fundalul lui Agamemnon

Agamemnon a fost unul din cei doi fii ai lui Atreus, regele din Micene. Pe când era încă tânăr, Atreus a fost asasinat de fratele său. Agamemnon și fratele lui, Menelaus, au fugit în orașul-stat Sparta, unde au găsit refugiu de la regele Tyndareos. Regele le-a dat fiicele sale ca soții celor doi frați. Una din fete, Clitemnestra era deja măritată, dar Agamemnon i-a omorât soțul, Tantalus, și, apoi, s-a căsătorit cu ea. Menelaus a avut-o mireasă pe frumoasa sa soră, Elena. 

Agamemnon s-a întors, mai târziu, la Micene, și-a dat pieirii unchiul și a ajuns pe tronul tatălui său. El și Clitemnestra au avut trei fete, Chrysothemis, Electra și Ifigenia, și un fiu, Oreste. Între timp, după moartea lui Tyndareos, Menelaus a devenit rege al Spartei.       

                                         

Ceva mai târziu, Paris, al doilea fiu al regelui Priam al Troiei, l-a vizitat pe Menelaus în Sparta. Zeița Afrodita îi promisese anterior lui Paris că va avea parte de dragostea lui Elena, cea mai frumoasă femeie din lume. Când Paris s-a întors la Troia, a luat-o pe Elena cu el. În timpul căsătoriei lui Menelaus cu Elena, toți conducătorii orașelor-state ale Greciei îi făgăduiseră că vor veni în apărarea acesteia dacă era necesar. Menelaus le-a reamintit de promisiunea lor, și aceștia au căzut de acord să pornească un război contra Troiei, pentru a o aduce înapoi pe Elena. Agamemnon a fost ales să conducă grecii în bătălie. 

Agamemnon a pregătit o flotă de corăbii pentru a-i duce pe greci la Troia. Chiar înainte de plecarea flotei, a insultat-o pe zeița Artemis, lăudându-se că era un mai bun vânător decât ea și omorând un cerb sacru. Drept pedeapsă, Artemis a făcut vânturile să se oprească, astfel încât corăbiile grecilor să nu poată naviga. pentru a obține vânturi favorabile, Agamemnon a sacrificat-o pe Ifigenia, păcălindu-și nevasta, Clitemnestra, sa o trimită la el. 

Prețul hubris-ului

Miturile grecești reflectă o viziune asupra vieții foarte diferită de cea exprimată în miturile mai timpurii ale Mesopotamiei. Mesopotamienii regretau faptul că oamenii nu trăiau veșnic asemeni zeilor. Eroii lor mitici căutau viața eternă chiar dacă zeii le arătau că erau condamnați să eșueze în această privință. Prin contrast, una din ideile de bază din mitologia grecească era că oamenii aveau un destin de care nu puteau scapă și limite pe care nu trebuiau să încerce să le depășească. Grecii credeau că oamenii trebuie să facă față destinului lor cu mândrie și demnitate, câștigând cât mai multă faima posibilă. Unii, precum Agamemnon, care aveau credință că-și pot schimba destinul prin acțiunile lor, erau vinovați de "hubris" (mândrie excesivă în sine). În cele din urmă, erau pedepsiți din acesta pricină de Nemesis, prin răzbunarea zeilor. 

Grecii au alungat troienii, l-au ucis pe marele războinic troian Hector, au ajuns să înfrângă oamenii din Troia și să le distrugă orașul. După război, Agamemnon a luat cu el acasă prințesa troiană Casandra, ca pradă. Epopeea lui Homer, Odiseea, spune povestea revenirii lui Agamemnon la Micene. 

Moartea lui Agamemnon

Când Agamemnon era departe, luptându-se cu troienii, soția sa, Clitemnestra, și-a luat un iubit, pe nume Aegisthus. În vreme ce Agamemnon naviga spre casă, din Troia, Clitemnestra a complotat să-l omoare ca răzbunare pentru sacrificarea lui a fiicei lor, Ifigenia. 

Între timp, Casandra, care avea puterea de a prezice viitorul, l-a avertizat pe Agamemnon că soția lui îl va ucide. Totuși, zeii puseseră un blestem asupra Casandrei. Deși putea face preziceri viabile, nimeni nu avea să le creadă. Din cauza acestui blestem, Agamemnon a ignorat avertismentul Casandrei.

Când Agamemnon a ajuns acasă, Clitemnestra l-a întâmpinat, pregătindu-i o baie în care să se purifice. La ieșirea lui din baie, Clitemnestra l-a înfășurat într-un vestmânt care i-a imobilizat brațele. Apoi, Aegisthus l-a înjunghiat de moarte în timp ce Clitemnestra o omora pe Casandra. De asemeni, s-a mai spus că însăși Clitemnestra și-ar fi omorât cu un topor soțul. Fiul lui Agamemnon, Oreste, a răzbunat, în cele din urmă, crima, dându-i pieirii pe Clitemnestra și Aegisthus, cu ajutorul sorei sale, Electra. 

Agamemnon în literatură

Agamemnon este un personaj favorit în multe opere literare în afară de Iliada și Odiseea. Anticii dramaturgi greci Eschil, Euripide și Sofocle au avut o serie de piese de teatru bazate pe viața lui Agamemnon.

Totodată, a fost un subiect popular al unor scriitori romani antici, ca Ovidiu și Seneca. Scriitori mai târzii, inclusiv William Shakespeare și Jean Racine, l-au introdus pe Agamemnon ca personaj în lucrările lor. În timpurile moderne, Agamemnon a servit ca model pentru personaje din operele poetului T. S. Eliot și dramaturgului Eugene O'Neill. 

Mitul lui Ahile / Achilles