Mitul lui Dedal
În mitologia grecească, Dedal /Daedalus a fost un iscusit meșteșugar și inventator, care a proiectat și creat labirintul din Creta, în care era tinuț minotaurul. Dedal a făcut, de aemeni, aripi, astfel încât el și fiul său, Icar / Icarus, să poată evada din Creta. Numele Daedalus înseamnă "ingenios" sau "isteț".
Dedal a trăit la Atena, unde era cunoscut pentru abilitățile sale de inventator, artist și sculptor. Se spunea că statuile lui Dedal erau create atât de realist încât trebuiau să fie înlănțuite pentru a fi împiedicate să fugă.
Nepotul lui Dedal, Talus (numit și Perdix) a ajuns să slujească drept ucenic al unchiului său. Băiatul a arătat curând un talent remarcabil, inventând ferestrăul prin copierea fie a osului maxilarului unui șarpe, fie a șirei spinării unui pește. Cu timpul, Dedal a fost cuprins de invidie față de Talus, crezând că putea dovedi un meșteșug mai înalt decât el. Acest lucru era prea important pentru Dedal, așa că l-a omorât pe Talus împingându-l de pe o stâncă în mare.
Labirintul
Din cauza crimei sale, Dedal a fost silit să părăsească Atena. S-a dus la Creta, o insula din Marea Mediterană, și a început să lucreze pentru Minos, regele Cretei.
Un mit cu mesaj
Povestea lui Dedal și Icar a inspirat mulți scriitori și artiști plastici. Poetul roman Ovidiu a povestit mitul în opera sa, "Metamorfozele", iar romancierul James Joyce și-a numit eroul literar Stephen Daedalus. Artistul flamand Pieter Brueghel cel Bătrân a pictat o operă arătând căderea lui Icar din ceruri.
Soarta lui Icar a atras, totodată, atenția ca un exemplu al unei nebunii sau bravade umane. Icar nu a acceptat limite rezonabile. A mers prea departe, zburând dincolo de granițele ce-i fuseseră stabilite. Drept rezultat, a fost victima unui dezastru.
Minos îi ceruse zeului mării, Poseidon (Neptun), un taur de sacrificiu și, din mare, s-a ivit un frumos taur alb. Taurul era atât de magnific încât Minos s-a decis să-l păstreze în loc să-l jertfească lui Poseidon. Mânios, zeul l-a pedepsit pe rege, făcând ca soția lui, Pasiphae, să se îndrăgostească fără scăpare de taur. La cererea reginei, Dedal a construit un model ca în viață a unei vaci, în care ea se putea ascunde și să-și petreacă timpul cu taurul său iubit. Ca urmare a acestei relații amoroase, Pasiphae a dat naștere minotaurului, o creatură monstruoasă cu corpul unui bărbat și capul unui taur.
Regele Minos a vrut să ascundă minotaurul. I-a poruncit lui Dedal să clădească o temniță din care monstrul să nu poată scăpa vreodată. Dedal a pus la punct labirintul, o rețea de pasaje încâlcită, ce avea o singură intrare. Acesta era atât de complex încât oricine intra în el, nu-și mai putea afla calea de întoarcere.
Minotaurului i s-a dat să mănânce făpturi umane, unele fiind furnizate de orașul Atena. După ce fuseseră înfrânți într-o bătălie cu cretanii, sau după ce Minos trimisese blestemul unei molime asupra Atenei ca urmare a morții fiului sau acolo, atenienii au trimis anual regelui Minos un tribut constând din câte șapte tineri și fete. Acești nefericiți erau trimiși în labirint, pentru a astâmpăra foamea minotaurului.
Odată, eroul grec Tezeu a ajuns voluntar la Creta ca unul dintre acești tineri sortiți pieirii. El a fost hotărât să pună capăt sacrificiului uman. Ariadna, fiica regelui, s-a îndrăgostit de Tezeu și i-a cerut lui Dedal să o ajute pentru a găsi un mijloc de a-l salva. Când Tezeu a intrat în labirint pentru a omorî minotaurul, Ariadna i-a dat un ghem cu ață obținut de la Dedal. Tezeu a legat un capăt al firului de intrarea în labirint și a desfășurat ghemul pe când își croia drum drum către monstru. A ucis minotaurul și apoi a folosit ața pentru a-și afla calea de ieșire din labirint.
Dedal și Icar
Când regele Minos a aflat ce se petrecuse, s-a mâniat. Pentru a-l pedepsi pe Dedal, regele l-a închis în labirint, împreună cu fiul său, Dedal.
Dedal și-a pus la treaba talentele. Zi după zi, a adunat pene de păsări. De asemeni, a strâns ceară dintr-un stup de albine. Când a avut îndeajuns de multe pene și destulă ceară, Dedal s-a apucat să facă două perechi de aripi enorme, una pentru el și cealaltă pentru Icar.
Dedal și-a instruit cu grijă fiul cum să utilizeze aripile pentru a zbura. L-a avertizat pe Icar să nu zboare nici prea sus, nici prea jos. Totuși, Icar i-a ignorat sfatul. S-a înălțat tot mai sus și mai sus, până când soarele a topit ceara din aripile sale. Icar a căzut în ocean și s-a înecat. Dedal a reușit să zboare în siguranță până în Sicilia.
Mitul despre Cephalus și Procris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu