Miturile despre Electra

 În mitologia grecească, există două personaje pe nume Electra. Electra timpurie a fost una din cele șapte fiice ale titanului Atlas și a lui Pleione. Împreună, cele șapte surori au fost cunoscute ca Pleiadele, care au devenit, în cele din urmă, o constelație cu același nume. Potrivit legendei, Electra a fost mama lui Dardanus, fondatorul orașului Troia. Când grecii au distrus orașul la finele războiului troian, și-a părăsit locul din constelație pentru a evita să vadă ruinarea Troiei. 

A doua Electra apare în piesele de teatru ale scriitorilor greci Eschil, Sofocle și Euripide. În lucrările lor, Electra a fost fiica lui Agamemnon, conducătorul grecilor în războiul troian, și a soției lui, Clitemnestra. În vreme ce Agamemnon era plecat la război, Clitemnestra și-a făcut un iubit pe nume Egist / Aegisthus, cu care a complotat să-l omoare pe Agamemnon, la întoarcerea sa. De asemeni, cei doi au vrut să-l ucidă pe Oreste, fiul cel mai tânăr al lui Agamemnon, însă sora lui, Electra, l-a salvat și l-a trimis departe, pentru a fi în siguranță.        

                                                                         

Ca adult, Oreste a revenit acasă împreună cu vărul lui, Pilade / Pylades, pentru a răzbuna crima tatălui său. Deși Oreste s-a deghizat pentru a intră în palat, Electra l-a recunoscut. Ea și-a ajutat fratele și pe Pylades să-i omoare pe Clitemnestra și Aegisthus. S-a spus că, mai târziu, Electra s-a căsătorit cu Pilade. 

Povești în privința Electrei apar și în piesa de teatru "Din jale se întruchipează Electra", scrisă de Eugene O'Neill în anul 1931, și în opera din 1909, "Electra", a lui Richard Strauss.

În psihologie, "complexul Electra" se referă la o femeie a cărei dragoste nefinalizată pentru tatăl ei îi afectează relațiile cu alți bărbați. 

Mitul lui Dedal