Mitul lui Enea / Aeneas

 Eroul Enea / Aeneas apare atât în mitologia grecească, cât și în cea romană. A fost un apărător al Troiei, orașul din Asia Mică distrus de greci în războiul troian. După război, Enea a adus troieni supraviețuitori în țara numită astăzi Italia. Potrivit versiunilor romane ale mitului, Enea și cei supuși lui au fondat Roma, devenind primul său mare erou și părintele legendar al Romei. 

Asemeni multor altor eroi antici, Enea a fost nobil și semizeu. Tatăl său a fost Anchises, un membru al familiei regale din Troia. Se spunea că, într-o zi, Afrodita (Aphrodite), zeița greacă a dragostei (numită Venus de către romani), l-a văzut pă Anchises pe muntele Ida, în apropiere de casa sa. Zeiță a fost copleșită de frumusețea tânărului, așa că l-a sedus și i-a purtat un fiu, Enea.                   

          

Nimfele muntelui l-au crescut pe Enea până a împlinit cinci ani, când a fost trimis să stea cu tatăl său. Afrodita l-a făcut pe Anchises să jure că nu va spune nimănui cine era mama băiatului. Totuși, el a mărturisit asta, și a fost lovit de un fulger. În unele versiuni ale legendei, fulgerul l-a omorât pe Anchises; în altele, l-a orbit sau l-a ologit. În variantele mai târzii, Anchises ar fi supraviețuit și ar fi fost scos din Troia de fiul său, după război. 

Când grecii au atacat Troia, Enea nu s-a alăturat imediat conflictului. După unele versiuni ale mitului, a intrat în luptă de partea troienilor numai după ce eroul grec Ahile (Achilles) îi furase vitele. Rezerva lui Enea de a lupta a fost determinată, în parte, de relația rea pe care o avea cu regele Priam al Troiei. Potrivit unor surse, Enea avea resentimente pentru că fiul lui Priam, Hector, era comandantul suprem al forțelor troiene. Pe de altă parte, Priam îl displăcea pe Enea fiindcă zeul mării, Poseidon, promisese că urmașii lui Enea și nu cei ai lui Priam aveau să conducă troienii în viitor. Cu toate astea, de-a lungul războiului troian, Enea s-a căsătorit cu Creusa, una din fiicele lui Priam, și au avut împreună un fiu, pe nume Ascanius. 

Tradiția grecească despre Enea

În tradiția grecească, Enea apare ca un personaj în Iliada, epopeea lui Homer care povestește despre războiul din Troia. Iliada și alte surse grecești furnizează detalii despre rolul lui Enea în război. 

Conform grecilor, Enea a fost unul dintre conducătorii troieni, cel mai mare luptător după Hector. Un om drept și moral, a fost adeseori numit "piosul" din cauza respectului său pentru zei și a supunerii sale față de poruncile lor. În schimb, zeii l-au tratat bine pe Enea. Nu numai Afrodita, ci și puternicii zei Poseidon și Apollo i-au oferit protecția lor. 

Iliada lui Homer | Rezumat și analiză

Există relatări variate despre ultimele zile ale războiului troian. Într-una se povestește că Afrodita l-a avertizat pe Enea că Troia va cădea, iar el a părăsit orașul și s-a refugiat pe muntele Ida, unde a înființat un nou regat. În ani mai târzii, mai multe orașe de pe munte s-au lăudat că fuseseră fondate de Enea. În alte variante, se zice că Enea a luptat vitejește până la finele războiului și, fie a scăpat din Troia cu un grup de adepți, fie a fost lăsat să plece de grecii victorioși, care-i respectau onoarea și pietatea. 

În anii 700 î.Hr., grecii au început să stabilească colonii în Italia și pe insula Sicilia. Legendele asociază frecvent eroi greci cu aceste colonii, ai căror descendenți credeau că se trag din personajele descrise de Homer în epopeea să. Prin anii 400 î.Hr., dacă nu mai devreme, a luat formă povestea că Enea ajunsese în Italia după ce fugise din Troia. Următorul stadiu al mitului lui Enea a fost, totuși, povestit de romani, și nu de greci. 

Tradiția romană despre Enea

În jurul anilor 300 î.Hr., Roma era o putere în ascensiune în lumea mediteraneeană. Pe când devenea mai mare și mai puternică, s-a confruntat cu o dilemă. Romanii împărtășeau numeroase mituri și legende cu grecii, și aveau un respect considerabil pentru cultura grecească. În același timp, totuși, romanii nu voiau să fie umbriti de tradițiile grecești. Doreau să aibă propriile conexiuni cu lumea străveche a zeilor și eroilor.

Scriitori romani au găsit o legătură aproape perfectă cu un trecut legendar, grație lui Enea, care se presupunea că sosise în Italia în vremea fondării Romei. Mai mult decât atât, întrucât Enea era troian, putea da Romei ceea ce-și dorea, o conexiune cu eroi străvechi, separată, totuși, de greci. 

De-a lungul secolelor s-au dezvoltat mai multe mituri romane despre Enea. Conform tradiției romane, Enea a luptat cu bravură la Troia până când mesaje de la Afrodita l-au convins să plece din oraș. Purtându-și tatăl în spate și țînându-și fiul de mână, Enea și-a condus suporterii în afara Troiei incendiate. În timpul derutei, soția lui, Creusa, a ajuns să fie separată de troienii fugari. Enea s-a întors în căutarea ei, dar nu a putut să o găsească. 

Enea și tovarășii lui au ajuns în siguranță pe muntele Ida, unde au început să-și construiască corăbii. După mai multe luni, au navigat spre vest. Visuri și semne i-au transmis lui Enea că era destinat să fondeze un nou regat pe pământul strămoșilor lui, în Italia din prezent. 

Călătoriile lui Enea

După ce a supraviețuit multor pericole, incluzând furtuni puternice și monștri fioroși, Enea și companionii săi au ajuns pe o coasta a Africii de Nord. Între timp, tatăl său a murit. În acest punct al poveștii lui Enea, romanii au întrepătruns istoria eroului cu povestiri antice despre o regină numită Dido, fondatoare a orașului Cartagina din nordul Africii. Potrivit legendei romane, Dido și Enea s-au îndrăgostit unul de celălalt. Enea a rămas cu regina până când Mercur, mesagerul zeilor, i-a amintit că destinul sau se afla în Italia. Mâhnit, dar supus, Enea a plecat de acolo. Când s-a uitat înapoi, a văzut foc și fum. Disperată din dragoste și abandonată, Dido se aruncase pe un rug funerar. 

După ce s-a oprit în Sicilia și și-a lăsat unii dintre tovarăși acolo pentru a fonda o colonie, Enea a călătorit spre Italia. La sosirea sa acolo, a căutat sfat de la o sibilă, un oracol puternic, care l-a dus în lumea subpământeană. În aceasta, a văzut stafia lui Dido, dar ea i-a întors spatele și nu i-a vorbit. După aceea, a zărit stafia tatălui său, Anchises, care i-a spus că va întemeia cel mai mare imperiu din lume cunoscut vreodată. 

Enea, fondator al imperiului roman

Însuflețit de profeția tatălui său, Enea s-a dus la Latium, în Italia centrală. S-a logodit cu Lavinia, fiica regelui latinilor. Turnus, conducătorul altui trib numit Rutuli, a lansat un război împotriva nou-sosiților troieni. Unii dintre latini au luptat și ei contra troienilor, dar Enea, ajuns la destinul său, nu mai putea fi înfrânt. Mai târziu, l-a ucis pe Turnus și s-a căsătorit cu Lavinia. Apoi, a întemeiat orașul Lavinium, în care s-au reunit troienii și latinii. 

După moartea lui Enea, fiul său, Ascanius, a condus Lavinium și a fondat un al doilea oraș, Alba Longa, ce a devenit capitala poporului troiano-latin. Aceste orașe au format bazele a ceea ce a devenit Roma antică. Unele legende pretind că Enea ar fi fondat și orașul Roma. Altele atribuie acest lucru urmașului său, Romulus. 

Mai târziu, istorici romani au schimbat originea Romei, făcându-l pe Ascanius fiul lui Enea și al Laviniei, astfel latin prin naștere. Ascanius a fost numit și Iulius, și un clan, Iulienii, au clamat că descind din el. Iulius Cezar, primul împărat roman, a fost membru al acestui clan. În acest fel, conducătorii romani și-au trasat vechimea și dreptul lor de a guverna de la semizeul Enea.

Enea în literatură

Deși mulți antici au scris despre Enea, cea mai complexă și influentă relatare a vieții și faptelor sale a fost Eneida, o lungă epopee creată în anii 30 sau 20 i.Hr., de scriitorul roman Vergiliu. Utilizând un stil similar cu cel al epopeelor lui Homer, Vergiliu a reformulat în limba latină legende și tradiții despre Enea din perspectiva Romei. El a scris povestea călătoriei lui Enea din Troia în Italia. 

Eneida lui Vergilius - Toate cele 12 cărți | Rezumat și analiză

Precum alte personaje din mitologia grecească și cea romană, Enea apare frecvent în literatura occidentală. În "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri, Enea este arătat în purgatoriu, un tărâm al vieții de apoi în care locuiau păgâni virtuoși. În mitologia britanică, Brutus, primul rege legendar al Britaniei, este considerat nepotul lui Enea. În general, Enea reprezintă îndatorirea și pietatea, dar unii scriitori l-au portretizat mai puțin favorabil. În piesa sa de teatru "Cymbeline", de exemplu, William Shakespeare se referă la "falsul" Enea, care a abandonat-o pe Dido. De asemeni, Shakespeare îl pomenește pe Enea în piesele sale "Troilus şi Cresida" și "Iulius Cezar". 

Mitul lui Ahile / Achilles