Miturile despre zeița Cibele
Cibele / Cybele a fost zeița fertilității din Frigia, o țară străveche din Asia Mică. În mitologia grecească și cea romană, Cibele a personificat Pământul Mamă și a fost venerată ca Marea Mama a zeilor. De asemeni, a fost asociată cu pădurile, munții și natura.
Deși era, de obicei, înfățișată purtând o coroană în formă zidului unui oraș sau o tobă, zeița apărea și pe un tron ori un car, întovărășită de lei și, uneori, albine.
Din Asia Mică, cultul lui Cibele s-a răspândit în Grecia, unde a fost corelată cu Demetra, zeița grecească a fructificării și roadelor câmpului, și a fost privită ca o mamă a tuturor zeilor. În preajma anului 200 î.Hr., cultul lui Cibele a ajuns la Roma, și aceasta a devenit binecunoscută în lumea romană.
Potrivit mitului, Cibele a descoperit că tânărul său iubit, Attis, îi era necredincios. Într-o izbucnire de gelozie, l-a înnebunit și acesta s-a mutilat singur sub un brad, până când a sângerat de moarte. Regretând ceea ce făcuse, Cibele și-a jelit pierderea, iar Zeus i-a spus că bradul va rămâne, în amintirea lui Attis, sacru pentru totdeauna.
În vremea imperiului roman, adepții lui Cibele aveau un festival de primăvară dedicat zeiței. Ceremoniile implicau totodeauna un brad reprezentându-l pe Attis mort. După ce înfășurau arborele în bandaje, adepții îl duceau la altarul lui Cibele. Ei onorau copacul și îl decorau cu flori de violetă, pe care le considerau că se ivisera din sângele lui Attis. Ca parte a acestei ceremonii religioase, preoții le crestau brațele astfel încât sângele lor să cadă peste altarul lui Cibele și peste sacrul brad. De asemeni, dansau în muzică de cimbale, tobe și fluiere. În timpul acestor rituri sălbatice, credincioșii ajungeau chiar să se automutileze, așa cum făcuse Attis.
Cibele a fost, de obicei, portretizata în arta plastică într-un car tras de lei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu