11 septembrie: Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria
Comemorată anual pe 11 septembrie, Sfânta Cuvioasă Teodora a trăit în Alexandria. În familia sa domnea dragostea și armonia, un lucru urât de dușmanul Mântuirii. Îmboldit de diavol, un om bogat a fost captivat de frumusețea tinerească a Teodorei și a început, prin toate mijloacele sale, să o conducă către adulter, dar, pentru un timp îndelungat nu a avut succes în această privință. Apoi, a mituit o femeie de moravuri ușoare, care a făcut-o pe Teodora să pășească greșit, spunându-i că un păcat secret, nevăzut sub soare, este necunoscut și lui Dumnezeu.
Teodora și-a înșelat soțul însă, curând, și-a venit în fire și, dându-și seama de gravitatea păcatului său, s-a mâniat contra ei însăși, pălmuindu-se peste față și smulgându-și părul. Conștiința sa nu îi dădea pace, așa că Teodora a mers la o stareață renumită și i-a spus despre fărădelegea sa. Stareața, văzând căința tinerei femei, i-a vorbit despre întoarcerea lui Dumnezeu și i-a amintit de femeia păcătoasă din Biblie, care spălase picioarele lui Hristos cu lacrimile sale și primise de la El iertarea păcatelor sale. Sperând la mila lui Dumnezeu, Teodora a spus, "Cred în Dumnezeul meu și, de acum, nu voi mai comite un astfel de păcat și mă voi strădui să ispășesc fapta mea".
În acea clipă, Sfânta Teodora s-a hotărât să intre într-o mănăstire, pentru a se purifica prin muncă și rugăciune. Și-a părăsit casa în taină, îmbrăcându-se în straie de bărbat și s-a dus la o mănăstire de călugări, temându-se că soțul său o va găsi într-una de maici.
Egumenul mănăstirii, pentru a-și pune la încercare noul venit, nu a binecuvântat-o nici măcar să intre în curte. Sfânta Teodora a petrecut o noapte în fața porților. Dimineața, a căzut în genunchi înaintea egumenului, i-a zis că era Teodor din Alexandria și l-a implorat să o lase în mănăstire pentru pocăință și lucrări monahale. Văzând intențiile sale sincere, egumenul a consimțit.
Chiar și cei mai experimentați călugări au fost uimiți de rugăciunile de toată noaptea ale Sfintei Teodora în genunchi, de rezistența, umilința și autonegarea sa. Sfânta a lucrat la mănăstire opt ani. Trupul său, odată pângărit prin adulter, a devenit un altar al slavei lui Dumnezeu și un receptacul al Sfântului Duh.
Odată, Sfânta a fost trimisă la Alexandria pentru a cumpăra provizii. După ce a binecuvântat-o pentru călătorie, egumenul i-a indicat că, în caz de întârziere, să stea la mănăstirea Erata, care era în calea sa. De asemeni, stând la casa de oaspeți a acestei mănăstiri, era fiica egumenului de acolo, care venise să-și vadă tatăl. Atrasă de frumusețea tânărului călugăr (Teodora), a încercat să îl seducă, neștiind că era, de fapt, o femeie. Fiind refuzată, ea a păcătuit cu un alt oaspete și a rămas însărcinată. Între timp, Sfânta a cumpărat alimentele și s-a întors la mănăstirea sa.
După o vreme, când tatăl nerușinatei fete, realizând ce se petrecuse, a început să-și întrebe fiica despre tatăl copilului. Fata i-a zis că acesta era călugărul Teodor. Tatăl a raportat asta superiorului său de la mănăstirea în care Sfânta Teodora lucra întru ascetism. Egumenul a chemat-o pe Sfântă și i-a repetat acuzarea. Teodora i-a răspuns ferm, "Așa cum îmi este martor Dumnezeu, nu am făcut asta". Egumenul, cunoscând puritatea și sfințenia lui Teodor, nu a crezut acuzația.
Când fata a născut, călugării din Erata au dus pruncul la mănăstirea unde trăia asceta, și au început să le reproșeze caugarilor de acolo că au o viață lipsită de castitate. De această dată, egumenul a crezut în acuzația scandaloasă și s-a mâniat față de nevinovatul Teodor. Pruncul a fost încredințat Sfintei, care a fost alungată în dizgrație din mănăstire.
Sfânta s-a spus cu umilință acestei noi încercări, văzând în aceasta ispășirea fostului ei păcat. S-a stabilit cu copilul nu departe de mănăstire, într-o colibă. Din milă, păstorii din preajma i-au dat lapte pentru prunc, în vreme ce Sfânta se hrănea numai cu ierburi sălbatice.
Purtându-și cu curaj nenorocirea, Sfânta a petrecut șapte ani în surghiunire. În cele din urmă, la rugămințile călugărilor, egumenul i-a îngăduit să revină în mănăstire cu copilul, și a trăit aici doi ani dându-i acestuia învățătură.
Egumenul mănăstirii a primit o revelație de la Dumnezeu că păcatul călugărului Teodor era iertat. Slava lui Dumnezeu s-a așezat asupra călugărului Teodor, și toți frații au început să fie martorii semnelor ivite prin rugăciunile Sfintei.
Odată, în decursul unei secete, au secat toate fântânile. Egumenul le-a spus călugărilor că numai Teodor era în stare să rezolve această problemă. Dumnezeu a chemat-o pe sfântă și i-a poruncit să scoată la iveală apă, și, după aceea fântânile nu au mai fost secătuite de apă. Umil, Teodor a spus că minunea avusese loc prin rugăciunea și credința egumenului.
Înainte de moarte, Sfânta Teodora s-a închis în chilia sa împreună cu copilul și l-a îndrumat pe acesta să-l venereze pe Dumnezeu mai presus de orice. I-a spus să se supună egumenului și fraților, să fie curat și fără răutate, să evite prostia, să iubească umilința și să nu neglijeze slujbele comunității. După asta, s-a rugat și, pentru ultima oară, i-a cerut Domnului să-i ierte păcatele. Copilul s-a rugat odată cu ea. Curând după aceea, ea a plecat în pace într-o lume mai bună.
Domnul i-a revelat egumenului împlinirile spirituale ale Sfintei, precum și secretul său. Starețul, pentru a îndepărta orice dezonoare ale decedatei, în prezența egumenului și fraților de la mănăstirea Erata, a vorbit despre viziunea sa și a dezvăluit drept dovadă sânii Sfintei.
Egumenul și călugării de la Erata s-au cutremurat înfricoșați de marea lor greșeală. Căzând la pământ înaintea trupului neînsuflețit al Sfintei, cu lacrimi în ochi, i-au cerut iertare Sfintei Teodora. Veștile despre ea au ajuns la fostul său soț. El s-a călugărit la aceeași mănăstire în care trăise soția sa. Iar copilul a pășit pe urmele mamei sale vitregi. Mai târziu, a devenit egumen în aceeași mănăstire.
10 septembrie: Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora
Niciun comentariu: