16 septembrie: Sfânta Mare Muceniță Eufimia

 Sfânta Mare Muceniță Eufimia, celebrată pe 16 septembrie, s-a născut la Calcedon, în vremea imparatulu Dioclețian, avându-i ca părinți creștini pe senatorul Filofron și soția sa, Teodosia. A suferit pentru Hristos în anul 304, în orașul Calcedon, situat pe partea opusă a Bosforului din Constantinopol. 

Priscus, proconsulul Calcedonului, a emis un decret care le cerea tuturor locuitorilor orașului și celor din zona înconjurătoare să ia parte la o sărbătoare păgână pentru a oferi sacrificii idolului Ares. El a amenințat cu chinuri pe oricine nu lua parte. În decursul acestei sărbători păcătoase, 49 de creștini s-au închis într-o casă, unde s-au rugat în secret lui Dumnezeu. Tânăra fecioară Eufimia a fost printre ei.   

Curând, locul lor de ascunzătoare a fost descoperit și au fost duși cu toții înaintea lui Priscus pentru a răspunde la acuzațiile împotriva lor. Timp de 19 zile, mucenicii au dost expuși la diferite chinuri, dar nici unul dintre ei nu a fost întors de la credința sa și nici nu a consimțit să ofere sacrificii idolilor. Guvernatorul, neștiind vreo altă cale de a-i forța pe creștini să renunțe la Hristos, i-a trimis pentru judecată împăratului Dioclețian. El a ținut-o deoparte, ca fiind cea mai tânără pe Eufimia, sperând că ea nu va mai persevera dacă rămânea singură. 

Separată de tovarășii săi creștini, Sfânta Eufimia s-a rugat fervent ca Domnul Iisus Hristos să o întărească pentru calvarul său eminent. Priscus a îmboldit-o să dea sacrificii idolilor, promițându-i multe răsplăți. Când ea a refuzat, acesta a ordonat să fie torturată. 

Mucenița a fost legată de o roată cu cuțite ascuțite atașate de aceasta, care i-a sfârtecat trupul. Sfânta s-a rugat cu voce tare și, miraculos, roata s-a oprit de una singură și nu s-a mai mișcat, în ciuda eforturilor schingiuitorilor. Un înger al Domnului a coborât din ceruri, a eliberat-o pe Eufimia de pe roată și i-a vindecat rănile, iar Sfânta i-a dat mulțumiri lui Dumnezeu. 

Priscus nu a băgat în seamă minunea petrecută și le-a poruncit soldaților Victor și Sostenie să o ducă pe Sfânta într-un cuptor înroșit de foc. Însă, ostașii, văzând doi îngeri în mijlocul flăcărilor, au refuzat să îndeplinească porunca proconsulului și au declarat că cred în Dumnezeul pe care-l venera Eufimia. Au fost condamnați să fie devorați de fiare sălbatice. În arena romană, ei l-au rugat pe Dumnezeu să le ierte păcatele comise, cerându-i Domnului să-i primească în Împărăția Cerească. S-a auzit o voce divină, și cei doi soldați au intrat în viața veșnică. Animalele, oricum, nu le-au vătămat trupurile. 

Sfânta Eufimia, aruncată  în foc de alți soldați, nu a pățit nimic. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit nevătămată din multe alte chinuri. Atribuind asta vrăjitoriei, Priscus a dat ordin să fie săpată o groapă. Umpland-o cu cuțite, a acoperit-o cu pământ și iarbă, astfel încât mucenița să nu observe această capcană. 

Încă o dată, Sfânta Eufimia a rămas în siguranță pășind peste groapă. În cele din urmă, a fost condamnată să fie dată pradă în arenă animalelor sălbatice. Înainte de execuție, Sfânta s-a rugat ca Domnul să o afle demnă de mucenicie. Însă, nici unul dintre urși și lei nu a atacat-o ci, numai i-au lins picioarele. Apoi, o ursoaică i-a rănit un picior, care a sângerat ușor, dar Sfânta Eufemia a murit pe loc. Pe când sufletul ei pleca, a avut loc un mare cutremur. Orașul a fost zguduit, zidurile i s-au dărâmat și templul păgân al lui Ares s-a fărâmițat. În vreme ce Sfânta Eufimia zăcea moartă pe nisip, gardienii și spectatorii au fugit terorizați, astfel încât părinții ei au putu să-i ia trupul și să-l îngroape aproape de Calcedon. 

Mai târziu, peste mormântul Sfintei Eufimia s-a construit o biserică maiestuoasă. Acolo s-a desfășurat al Patrulea Sinod Ecumenic, în anul 451. În acel timp, Sfânta Mare Muceniță Eufimia a confirmat mărturisirea credinței ortodoxe într-un mod miraculor, expunând erezia monofizită. Minunea aceasta este comemorată pe 11 iulie.

Când, în anul 617, perșii au cucerit Calcedonul, moaștele Sfintei au fost mutate la Constantinopol (în jurul anului 620). În vremea ereziei iconoclaste, relicvariul conțînând moaștele Sfintei Eufimia a fost aruncat în mare, însă marinari pioși l-au recuperat. Ei l-au dus pe insula Lemnos, și a fost returnat la Constantinopol în anul 796. 

Trupul intact al Sfintei Eufimia se află în biserica patriarhală Sfântul Gheorghe de la Fanar, în Constantinopol. Părți ale moaștelor sale se găsesc la mănăstirea Kykkos din Cipru și la lavra Nevski Sfântul Alexandru din Petesburg. 

15 septembrie: Sfântul Mare Mucenic Nichita