2 septembrie: Sfântul Mucenic Mamant

 Sfântul Mucenic Mamant (Mamas) s-a născut în Paflagonia, Asia Mică, în scolul al III-lea, avându-i ca părinți iluștri și pioși creștini pe Theodotus și Roufina. Părinții Sfântului au fost arestați de păgâni pentru mărturisirea lor deschisă a credinței lor și puși în temniță în Cezareea din Capadocia. 

Știindu-și slăbiciunea trupească, Theodotus s-a rugat Domnului să îl ia înainte de a fi supus torturii. Domnul a auzit rugăciunea sa și el a murit în închisoare. Roufina și-a dat duhul după el, nu înainte de a da nașterii prematur unui fiu, Mamant. Ea i l-a încredințat lui Dumnezeu, rugându-se să fie protectorul și apărătorul pruncului rămas orfan.     

                                       

Dumnezeu a luat în seama rugăciunea Sfintei Roufina. O văduvă creștină bogată, pe nume Ammia, a îngropat cu respect trupurile Sfinților Theodotus și Roufina, l-a luat pe băiat în casa sa și l-a crescut ca pe propriul său fiu. Sfântul Mamant a crescut în spiritul credinței creștine. Mama lui vitregă s-a preocupat de dezvoltarea abilităților sale naturale și l-a trimis de timpuriu să studieze gramatica. 

Băiatul a învățat ușor și repede. Nu ajunsese încă adult, dar se evidențiase prin maturitatea minții și inimii. Prin intermediul unor conversații purtate și a exemplului său personal și-a convertit mulți dintre colegii săi la creștinism. 

Guvernatorul Democritus a fost informat despre asta, și tânărul de 15 ani, Mamant, a fost arestat și dus la judecată. Ca respect pentru descendența sa ilustră, Democritus a decis să nu-l supună torturii și, în schimb, l-a trimis împăratului Aurelian (270-275). Împăratul a încercat mai întâi pe cale blândă și, apoi, prin amenințări să-l întoarcă pe Sfântul Mamant la credința păgână dar, din nou, Sfântul a mărturisit cu bravură că este creștin și a accentuat nebunia păgânilor de a venera idoli lipsiți de viață. 

Mânios, împăratul a poruncit să fie crud torturat. Schingiuitorii au încercat să-l înece, dar un înger al Domnului l-a salvat pe Sfântul Mamant și l-a dus să trăiască pe un munte înalt din sălbăticie, nu departe de Cezareea. Plecându-se voinței lui Dumnezeu, Sfântul a clădit acolo o mică biserică și a început să duce un trai strict în postire și rugăciune. 

Curând, a primit o putere remarcabilă asupra forțelor naturii. Animalele din sălbăticie se adunau la sălașul său și îl ascultau citind Sfânta Evanghelie. Sfântul Mamant se hrănea cu laptele caprioarelor și caprelor sălbatice. 

Sfântul nu putea ignora nevoile vecinilor săi. Preparând brânză din lapte, o dădea gratuit săracilor. Faima lui s-a răspândit rapid prin toată Cezareea. 

Guvernatorul a trimis un detașament de soldați pentru a-l aresta. Când l-au întâlnit pe Sfântul Mamant pe munte, ostașii nu l-au recunoscut și l-au confundat cu un simplu păstor. Sfântul i-a invitat în locuința sa, le-a dat să bea lapte și le-a spus numele său, știind că-l aștepta moartea pentru Hristos. Slujitorul lui Dumnezeu le-a spus servitorilor împăratului să meargă înaintea lui la Cezareea, promițând că-i va urma repede. Soldații l-au așteptat la porțile orașului, iar Sfântul Mamant, călare pe un leu, i-a întâlnit acolo. 

Predându-se în mâinile schingiuitorilor, Sfântul a fost adus la judecata unui guvernator adjunct, numit Alexandru, care l-a supus unor torturi groaznice, prelungite. Oricum, voința Sfântului nu a fost înfrântă. A fost întărit de cuvintele adresate lui de Sus: "Fii puternic și fă-ți curaj, Mamant". 

Când a fost aruncat fiarelor sălbatice, acestea nu l-au atins. În cele din urmă, unul dintre preoții păgâni l-a lovit cu un trident. Rănit mortal, Sfântul Mamant a mers dincolo de marginile orașului. Acolo, într-o mică peșteră din piatră, și-a dat sufletul lui Dumnezeu, care l-a primit în locuința sa cerească. A fost îngropat de credincioși în locul morții sale. 

Creștinii au început curând să primească ajutor de la Sfânt în afecțiunile și necazurile lor. Sfântul Vasile cel Mare a vorbit despre el: "Amintiți-vă de Sfântul mucenic, voi, care trăiți aici și îl aveți ca ajutor. Voi, care l-ați chemat pe nume, ați fost ajutați de el. Acesta i-a călăuzit în viață pe cei în greșeală. Voi, cei cărora le-a vindecat infirmitățile, cei ai căror copii au fost readuși la viață, cei cărora le-a prelungit viața, să ne adunăm împreună cu el și să-i dăm laudă mucenicului!"

1 septembrie: Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul