27 septembrie: Sfântul Mucenic Calistrat
Sărbătorit în fiecare an pe 27 septembrie, Sfântul Mucenic Calistrat s-a născut la Cartagina. Un străbun al acestuia, Neohorie, a servit în armată în timpul împăratului Tiberius, în Palestina, sub comanda lui Pilat din Pont, procurator al Iudeei, și a fost martor la suferințele pe Cruce ale Domnului nostru Iisus Hristos, la moartea Sa voluntară și la Învierea Sa.
Tatăl Sfântului a fost un creștin care și-a crescut fiul în credință și pietate. Asemeni, străbunului său, Calistrat a devenit soldat și s-a remarcat printre camarazii săi prin buna lui purtare și atitudinea sa prietenoasă.
Noaptea, când toți dormeau, el stătea, de obicei, în rugăciune. Odată, un soldat aproape adormit l-a auzit pe Sfântul Calistrat invocând numele Domnului Iisus Hristos, și a raportat asta comandantului militar, care l-a chemat pe Calistrat, l-a interogat și a vrut să-l facă să aducă jertfe idolilor. Sfântul a refuzat cu hotărâre să facă acest lucru, așa că superiorul său a ordonat ca acesta să fie bătut. Apoi, acoperit de răni, Sfântul a fost târât peste pietre ascuțite. Chinurile nu i-au înfrânt, însă, voința sa fermă.
Sfântul Calistrat a fost cusut într-un sac de piele și aruncat în mare. Prin mila lui Dumnezeu, sacul a fost rupt și deschis de o stâncă colțuroasă. Sfântul a revenit la mal nevătămat, purtat de delfini. Văzând o astfel de minune, 49 de soldați au ajuns să creadă în Hristos. Apoi, comandantul i-a aruncat pe Sfântul Calistrat și pe ostașii credincioși în temniță. Înainte de asta, au fost cu toții supuși unor biciuiri nenumărate.
În închisoare, Sfântul a continuat să predice Cuvântul lui Dumnezeu soldaților, și le-a întărit spiritele pentru mucenicie. Aduși din nou în fața comandantului, suferinzii și-au mărturisit cu fermitate credința în Hristos, după care au fost legați la mâini și picioare, și azvârliți în adâncimea unui mare lac din spatele unui baraj. Însă, legăturile lor s-au rupt și, cu fețe strălucitoare, Sfinții mucenici au stat în apă, bucurându-se de botezul lor, ce coincidea cu mucenicia lor.
Frumoase cununi strălucitoare au apărut deasupra capetelor lor, și au auzit cu toții o voce divină: "Fii brav, Calistrat, împreună cu compania ta, și veniți la odihnă în veșnica voastră casă". În același timp, pământul s-a cutremurat și un idol din apropiere a căzut și s-a făcut țăndări. Zărind asta, alți 135 de ostași au ajuns și ei să creadă în Domnul Iisus Hristos. Comandantul, temându-se de o revoltă în armată, nu i-a chemat pe aceștia la judecată, dar i-a întemnițat iarăși pe Sfântul Calistrat și cei 49 de tovarăși ai săi, care s-au rugat cu ardoare și au dat mulțumiri Creatorului pentru că le dăruise puterea de a-și îndura suferințele.
Noaptea, mucenicii au fost tăiați în bucăți cu săbii din ordinul comandantului. Moaștele lor au fost îngropate de cei 135 de soldați rămași în viață. Mai târziu, așa cum prevăzuse Sfântul Calistrat, în locul suferințelor lor a fost clădită o biserică.
26 septembrie: Mutarea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu