29 septembrie: Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul

 Comemorat pe 29 septembrie, Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul s-a născut în orașul grecesc Corint, avându-i drept părinți pe preotul Ioan și soția sa, Evdochia. Episcopul Petru al Constantinopolului, rudă a sa, observând că avea un spirit liniștit și sensibil, l-a făcut pe Sfântul Chiriac cititor în biserică. Citirea continuă de către el a Sfintei Scripturi a trezit în acesta dragostea pentru Domnul și l-a determinat să tânjească după o viață pură și sfântă. 

Când nu avea încă 18 ani, Sfântul Chiriac a fost profund impresionat în decursul unei slujbe din biserică de cuvintele din Evanghelie: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze" (Matei 16:24). A crezut că aceste cuvinte i se aplică, așa că s-a dus direct în port, fără a se mai opri acasă, s-a îmbarcat pe o corabie și a navigat către Ierusalim. 

După ce a vizitat locurile sfinte, Sfântul Chiriac a trăit mai multe luni la o mănăstire nu de parte de Sion, în supunere față de egumenul Eustorgie. Apoi, cel din urmă l-a binecuvântat, și Chiriac și-a făcut drum în pustiu, către lavra Sfântului Eftimie cel Mare (20 ianuarie). Sfântul Eftimie, observând marile daruri de la Dumnezeu ale Sfântului Chiriac, l-a călugărit și l-a pus sub călăuzirea Sfântului Gherasim (4 martie), care l-a format întru ascetism la o mănăstire de lângă Iordan.                                   

      

Sfântul Gherasim, țînând cont de faptul că Sfântul Chiriac era foarte tânăr, i-a poruncit să trăiasca într-o mănăstire cenobitică, împreună cu frații de acolo. Tânărul călugăr și-a îndeplinit cu ușurință sarcinile monahale, s-a rugat fervent, a dormit puțin și a mâncat hrană numai din zilele anterioare, constând din pâine și apă. 

Era obișnuit pentru călugări să meargă în pustia Rouva în timpului marelui post, și să revină la mănăstire de Florii. Văzând abstinență strictă a tânărului călugăr, Sfântul Gherasim a hotărât să-l ia cu el. Într-o singurătate totală, cei doi asceți și-au redublat eforturile. În fiecare duminică, Sfântul Gherasim îi împărtășea ucenicului său Sfintele Taine. 

După odihna Sfântului Gherasim, în vârstă de 27 de ani, s-a întors la lavra Sfântului Eftimie, care nu se mai afla nici el printre cei vii. Călugărul Chiriac a cerut o chilie solitară și, în aceasta, s-a devotat în tăcere luptei scetice, vorbind numai cu călugărul Toma. Toma a fost, însă, trimis la Alexandria, unde a devenit episcop, și Sfântul Chiriac și-a petrecut alți 10 ani în tăcere totală. La vârsta de 37 de ani, a fost hirotonisit diacon. 

Când au avut loc neînțelegeri între mănăstirea Sfântului Eftimie și cea a Sfântului Teodosie, Sfântul Chiriac s-a retras la mănăstirea Suchiei a Sfântului Hariton (28 septembrie). La această mănăstire, chiar și călugări tonsurați erau priviți ca novici, și Sfântul Chiriac a fost primit la fel. A muncit umil în diverse îndatoriri monahale. După mai mulți ani, Sfântul Chiriac a fost hirotonisit preot, și a fost ales ca și canonarh, servind în această funcție 18 ani. Cu totul, Sfântul Chiriac a petrecut 30 de ani la mănăstirea Sfântului Hariton.

Postirea strictă și completă sa lipsire de orice urmă de rău l-au evidențiat pe Sfântul Chiriac chiar și printre cei mai vechi asceți ai lavrei. În fiecarea noapte citea Psaltirea în chilia sa, întrerupându-și lectura numai pentru a se duce, la miezul nopții, la biserică. Ascetul dormea foarte puțin. Când a atins vârsta de 70 de ani, Chiriac a mers în puștiul Hutafa, luând ucenicul său, Ioan, cu el. 

În pustiu, sihaștrii au mâncat numai iarbă amară, care era făcută comestibilă de rugăciunile Sfântului Chiriac. După cinci ani, un om a auzit de cei doi asceți, și și-a dus fiul posedat de demoni la ei, iar Sfântul Chiriac l-a vindecat. Din acel timp, mulți oamenii au început să sosească la el pentru nevoile lor, însă Sfântul Chiriac își dorea o singurătate totală, și a fugit în pustiul Rouva, unde a rămas peste cinci ani. Însă bolnavii și cei afectați de demoni au ajuns la el chiar și acolo, și Sfântul i-a vindecat cu semnul crucii și ungându-i cu ulei. 

La 80 de ani, Sfântul Chiriac s-a dus în îndepărtatul pustiu Susachim, în apropiere de două râuri secate. Potrivit tradiției, Sfântul Proroc David menționase astfel Susachim: "Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă" (Psalmii 75:15). După șapte ani, frații de la mănăstirea Suchiei au venit la el, căutând ajutorul lui spiritual într-o vreme de mare foamete și boală. Ei l-au implorat pe Sfântul Chiriac să revină la mănăstire, unde acesta s-a stabilit  în peștera în care trăise odată Sfântul Hariton. 

Sfântul Chiriac a dat un mare ajutor bisericii în lupta contra răspândirii ereziei lui Origen. Prin rugăciune și cuvânt, a adus numeroși oameni înapoi pe calea cea dreaptă și a întărit ortodoxia din credința lor. Chiril, vestitul autor al "Vieții Sfântului Chiriac", și călugăr la lavra Sfântului Eftimie, a fost martor când Sfântul Chiriac a prezis moartea iminentă a conducătorilor eretici Nounus și Leontie, și a spus că erezia va înceta în curând să se mai răspândească. 

Sfânta Maică a Domnului i-a apărut odată în vis Sfântului Chiriac, împreună cu Sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Teologul, poruncindu-i să păstreze doctrina ortodoxă în toată puritatea sa. 

La vârstă de 99 de ani, Sfântul Chiriac s-a dus iarăși la Susachim, și a trăit acolo alături de ucenicul lui, Ioan. În pustiu, Sfântul Chiriac a fost slujit de un leu uriaș, care l-a apărat de hoți. Animalul nu tulbura frații și lua hrană numai din mâna Sfântului.

Asceții își depozitasera apa în gaura unei stânci în timpul iernii dar, în fierbințeala verii, toată apa s-a uscat. Întrucât nu era vreo altă sursă de apă în preajmă, Sfântul Chiriac s-a rugat și a căzut o ploaie care le-a reumplut rezerva. 

Sfântul Chiriac s-a întors la mănăstire cu doi ani înainte de moartea sa, și și-a făcut din nou adăpost în peștera Sfântului Hariton. Până la sfârșitul vieții sale, Sfântul Chiriac și-a păstrat curajul și s-a rugat cu ardoare. Înainte de binecuvântata sa odihnă, Sfântul Chiriac a adunat frații și i-a binecuvântat pe toți. A adormit întru Domnul la vârsta de 109 ani. 

Numele de Chiriac derivă din cuvântul grecesc "kirios", însemnând Domnul sau cineva care aparține Domnului. 

28 septembrie: Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul