3 septembrie: Sfântul Sfințit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei

 Sfântul Sfințit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei, și cei împreună cu el au suferit în decursul persecuției împotriva creștinilor a împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Persecuția s-a întețit îndeosebi după un incendiu de la curtea imperială din Nicomidia. Păgânii i-au acuzat pe creștini că au pus focul și s-au mobilizat contra lor cu o nemaipomenită ferocitate. 

Numai în Nicomidia, în ziua nașterii zeului Horus, 20.000 de creștini au fost arși într-o biserică. Oricum această monstruoasă faptă nu i-a speriat pe creștini, care și-au mărturisit ferm credința și au îndurat mucenicia pentru Hristos.              

                                          

În această perioadă au murit Sfinții Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Iudea și Gorgonie. Unuia dintre ei i s-a tăiat capul, alții au pierit ingropați de vii sau înecați. Soldatul Zeno a denunțat cu îndrăzneală idolatria împăratului Maximian, și a fost bătut cu pietre și, apoi, decapitat. 

Apoi, Sfânta fecioară muceniță Domna, o fostă preoteasă păgână, a murit, ucisă de idolatri, și, de asemeni, Sfântul Eutimie, din cauza grijii lor ca trupurile Sfinților mucenici să fie îngropate. Episcopul Antim, care conducea biserica din Nicomidia, s-a ascuns într-un sat nu departe de acest oraș, la cererea credincioșilor săi de aici, și a trimis epistole creștinilor, îndemnându-i să se bazeze cu fermitate pe sfânta credință și să nu se teamă de torturi. 

Una din scrisorile sale, expediată diaconului lui, Teofilie, a fost interceptată și dată împăratului Maximian. Teofilie a fost interogat și a murit sub tortură, fără a le spune schingiuitorilor săi unde se afla epicopul Antim. După o vreme, Maximian a auzit unde se găsea Sfântul Antim, și a trimis un detașament de soldați după el. 

Episcopul i-a întâlnit pe drum, dar soldații nu l-au recunoscut. El i-a invitat să i se alăture, le-a dat de mâncare, după care le-a revelat că era cel căutat de ei. Ostașii nu știau ce să facă. Voiau să-i spună împăratului că nu dăduseră de el. Episcopul Antim nu suportă minciuna, așa că nu a fost de acord cu aceștia. 

Soldații au ajuns să creadă în Hristos și au primit sfântul botez. Sfântul Antim le-a zis să îndeplinească poruncile împăratului. Când a fost adus în fața lui Maximian, acesta a ordonat să fie aduse instrumentele de execuție și să fie așezate înaintea mucenicului. "Crezi, împărate, că mă infricosezi cu aceste unelte?", i-a zis Sfântul. "Nu, cu adevărat, nu poți înspăimântă pe cineva care vrea să moară pentru Hristos! Execuția este temută numai de cei lași, pentru care viața prezentă este cea mai importantă". Apoi, împăratul a dat porunca ca Sfântul să fie schingiuit și să i se taie capul cu sabia. 

Episcopul l-a slăvit cu bucurie pe Dumnezeu până la ultima sa suflare, și a primit cununa nepieritoare de mucenicie. 

2 septembrie: Sfântul Mucenic Mamant