30 septembrie: Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei

 Sărbătorit pe 30 septembrie, Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, s-a născut în anul 257 și a descins din familia regilor parți Arkasid. Anak, tatăl său, a fost part prin naștere. În încercarea să de a ocupa tronul Armeniei, Anak și fratele său l-au atacat pe regele Kursar cu săbiile, lăsându-l rănit de moarte. Servitorii regelui l-au găsit încă în viață, și el a fost în stare să le spună ce se întâmplase. Înainte de decesul său, regele a ordonat execuția lui Anak, fratelui său și, de asemeni, a soției și copiilor lui. Asasinii i-a găsit pe aceștia, i-au dat pieirii, și le-au aruncat trupurile într-un râu. 

O rudă a lui Anak i-a salvat pe Grigorie și pe fratele său, care erau prunci pe atunci, și i-a ascuns în casa sa. În Armenia a avut loc, apoi, o revoltă, și regele Artasirus al Persiei a profitat de această ocazie pentru a cuceri țara. Grigorie a fost trimis în imperiul roman, dar fratele lui a fost luat în Persia.

          

Când a devenit adult, Grigorie a trăit în Cezareea din Capadocia, unde a fost convertit la credința creștină. Grigorie s-a căsătorit, a avut doi copii dar, curând, a rămas văduv, și și-a crescut copiii în pietate. Unul dintre ei, Ortanie, a ajuns mai târziu să fie preot, iar celălalt, Arostanie, s-a călugărit și a mers în pustiu pentru a trăi în singurătate. 

Pentru a ispăși păcatul tatălui său, care-l omorâse pe tatăl lui Tiridates, Grigorie a intrat în serviciul militar roman și i-a fost servitor credincios lui Tiridates. Acesta l-a iubit pe Grigorie ca pe un prieten dar, când a aflat că era creștin, s-a mâniat. Sfântul Grigorie a ignorat furia nedreaptă a stăpânului său.

Când goții au atacat imperiul roman, conducătorul acestora l-a provocat pe împăratul roman la o luptă în doi. Împăratul s-a temut să facă asta, așa că l-a pus pe Tiridates în armura sa, pentru a-i lua locul. Tiridates și-a înfrânt adversarul și l-a dus, drept captiv, împăratului. După aceea, a fost învinsă întreaga armată a goților. În semn de recunoștiință, împăratul l-a numit pe Tiridates rege al Armeniei. Când Tiridates a oferit jertfe zeilor săi, a vrut ca Grigorie să procedeze la fel. Sfântul a refuzat, așa că Tiridates a poruncit să fie torturat. 

Grigorie a fost atârnat cu capul în jos, cu o piatră legată de gât și, mai multe zile a fost înnăbușit cu fum urât mirositor, a fost bătut și batjocorit, și forțat să mergă în sandale de fie cu cuie în tălpi. 

În timpul acestor chinuri, Sfântul Grigorie a cântat Psalmii. În închisoare, Domnul i-a vindecat toate rănile. Când Sfântul a fost adus înaintea regelui, vesel și nevătămat, monarhul a fost uluit și a ordonat ca schinguirea să să fie continuată. Apoi, a fost turnat cositor topit peste el și a fost aruncat într-o groapă plină cu șerpi, scorpioni și alte creaturi otrăvitoare. Domnul, oricum, și-a protejat alesul, și acesta a rămas nevătămat. 

Niște femei pioase l-au ținut în viață 14 ani, hrănindu-l cu pâine pe care i-au coborât-o, în secret, în groapă. Mucenicului i-a apărut un înger sfânt, care l-a întărit și l-a încurajat. În această perioadă, Tiridates a omorât Sfânta fecioară Ripsimia și alte 32 de fecioare mucenițe din Asia Mică. Regele, care părea să-și fi pierdut mințile după asta, și-a revenit cateva zile mai târziu. Apoi, mânia lui Dumnezeu l-a lovit, laolaltă cu asociații și soldații săi care participaseră la execuția fecioarelor. A fost urmărit de demoni, cu o înfățișare asemeni porcilor mistreți, așa cum i se întâmplase altădată lui Nabucudonosor. Fugind prin păduri și câmpii, demonii l-au sfâșiat și l-au mutilat. 

Sfântul Grigorie a fost scos din groapă, spălat, îmbrăcat în straie curate și hrănit. După aceea, a fost dus la rege. Toți s-au plecat în fața lui, rugându-l să-l vindece pe rege și pe alții, responsabili pentru uciderea sfintelor fecioare mucenițe. Mai întâi, Sfântul a cerut moaștele lor, care rămăseseră neîngropate nouă zile. Sfântul Grigorie a îngropat trupurile lor și a început să propăvăduiască oamenilor, îmboldindu-i să se întoarcă de la întunericul idolatriei către Hristos. Aceștia au ajuns să creadă în Mântuitor și s-au apucat să construiască o mare biserică. Când biserica a fost finalizată, Sfântul Grigorie a adus moaștele fecioarelor în aceasta. Apoi, l-a condus pe regele Tiridates la biserică, înaintea fecioarelor, astfel încât să se poată ruga lui Hristos pentru el. Regele s-a pocăit și, dintr-o dată, fața lui schimonosită a revenit la înfățișarea de altădată. 

Curând, întreaga Armenie s-a convertit la Hristos, templele idolilor au fost distruse și s-au clădit biserici pentru venerarea adevăratul Dumnezeu. După aceea, Sfântul a mers în pustiu, unde și-a încheiat viața pământească. Fiul său, Aristanes a fost făcut episcop la Capadocia și a fost unul dintre cei 318 părinți prezenți la Sinodul din Niceea. 

29 septembrie: Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul