7 septembrie: Sfântul Mucenic Sozont

 Sfântul Mucenic Sozont a trăit spre sfârșitul secolului al III-lea. A fost originar din Licaonia, din Cicilia, Asia Mică, și a purtat inițial numele de Tarasie. Când a devenit creștin, a fost botezat și a primit numele de Sozont. Fiind păstor, a încercat să preia supunerea oilor pe care le avea în grijă, de care se minuna, "Sunt rușinat", spunea el, "că sunt inferior oilor". 

A studiat cu mare atenție Sfintele Scripturi și, de asemeni, a călăuzit cu înțelepciune oile raționale ale lui Hristos spre bune pășuni. Într-o zi, în timp ce-și adăpa animalele la un izvor, Sfântul a ațipit sub un stejar și a avut o viziune a iminentei sale mucenicii pentru Hristos. A fost, totodată, învățat că acel izvor va fi o sursă de binecuvântare și vindecare pentru mulți oameni, întrucât avea să fie sfințit de slava lui Dumnezeu.             

                                                                          

Când s-a trezit, a încredințat turma sa unui alt cioban și a călătorit spre Pompeiolos, din Cicilia. Văzând impietatea din acest oraș, inima lui a fost profund întristată. 

Intrând în unul din templele idolatrilor, a zărit o statuie din aur reprezentând un zeu păgân. Apoi, cu mare curaj, a sfărâmat statuia cu mâna sa dreapta, folosindu-și toiagul de pastor, și a fragmentat-o în mici bucăți, pe care le-a împărțit săracilor. Maximian, guvernatorul Ciciliei, s-a mâniat și a pus să fie căutat vinovatul pentru acea fărădelege. Numeroși oameni nevinovați au fost interogați și torturați în încercarea de a-i face să mărturisească că fuseseră autorii acestei fapte. 

Când Sfântul Sozont a auzit despre asta, nu a putut suportă ca alții să sufere pentru ceea ce infăptuise el. De aceea, s-a dus înaintea guvernatorului și a răspuns la amenințările acestuia, zicând că statuia nu făcea nimic bun în templu, așa că i-a folosit aurul în beneficiul celor sărmani. 

Maximian l-a întrebat pe Sfânt cum de îndrăznise astfel să dezonoreze zeul său. Sozont i-a replicat, "Am făcut asta ca să știi că zeul tău este neputincios. Când l-am lovit cu mâna mea, nu a protestat și nu a făcut vreo încercare de a mă opri, și nici nu a plâns din cauza durerii. Cum putea să facă asta? Idolul tău este surd,orb, prost și fără suflare. Nu poate vedea, auzi, vorbi sau a se apăra pe el însuși. Dacă zeul tău era real, cum puteam să-l sfărâm?". 

La auzul acestor vorbe, Maximian a ordonat ca Sfântul Sozont să fie torturat fără milă. Acesta a fost suspendat și trupul său a fost sfartecat cu colți de fier. După aceea, au fost țintuite picioarele sale în încălțări din fier, și el a fost purtat astfel prin oraș. De-a lungul chinurilor sale, Sozont nu a încetat să-l slăvească pe Mântuitorul Hristos. Încă o dată, a fost agățat de un copac și bătut cu vergele din fier astfel încât corpul i-a fost mutilat și oasele lui au fost rupte. În aceste schingiuiri, Sfântul și-a dat sufletul Domnului, în anul 304. 

Constând că era mort, soldații l-au dat jos din copac și au făcut un foc mare pentru a-i arde trupul, astfel încât să nu poată fi recuperat și venerat de creștini. Dintr-o dată, au fost tunete, fulgere, ploaie și grindină, iar sfintele sale moaște nu au fost distruse. Credincioșii au venit în acel loc la miezul nopții. A fost greu să găsească moaștele din pricina întunericului, dar o lumină din ceruri a strălucit asupra Sfântului mucenic al lui Hristos, pentru a-i îndruma. Creștinii au înmormântat cu onoare rămășițele Sfântului. 

La mormântul lui Sozont au avut loc multe minuni. și, la fel, la izvorul une Sfântul avusese viziunea de sub stejar. Mai târziu, lângă acel izvor a fost construită o biserica dedicată Sfântului Sozont.

 6 septembrie: Pomenirea minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail