8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului

 Sfânta Maică a Domnului s-a născut într-o vreme când oamenii ajunseseră la o atât de mare decădere morală încât părea imposibil să mai fie mântuiți. Unii spuneau adeseori că Dumnezeu trebuie să vină în lume pentru a reface credința și a nu permite ruinarea omenirii. 

Fiul lui Dumnezeu a fost sortit să ia o formă umană pentru a mântui umanitatea și a fost aleasă ca Maică a Sa întru totul pura Fecioara Maria, care numai ea era vrednică  să dea naștere Sursei purității și sfințeniei. 

Nașterea Maicii Domnului este celebrată de biserică drept o zi de bucurie universală. În contextul Vechiului și Noului Testament, Fecioara Maria s-a născut în această zi strălucită, fiind aleasă înainte de vremuri de Providența Divină să aducă Taina Încarnării Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este revelată ca Maică Mântuitorului lumii, Domnul nostru Iisus.             

                         

Maica Domnului s-a născut în micul oraș Galileea din Nazaret. Părinții săi au fost Drepții Ioachim din seminția regelui proroc David și Ana, din seminția primului preot Aaron. Cuplul nu avusese copii deoarece Sfânta Ana era stearpă. 

Ajungând la o vârstă înaintată, Ioachim și Ana nu își pierduseră, totuși, speranța în mila lui Dumnezeu. Aveau puternica credință că pentru Dumnezeu este posibil orice și că El era capabil să înfrângă sterilitatea Anei chiar și la o mare vârstă, așa cum o înfrânsese odată pe cea a Sarei, soția patriarhului Avraam. Sfinții Ioachim și Ana  au jurat să dedice copilul ce urma să le fie dăruit slujirii lui Dumnezeu în Templu. 

Lipsa de copii era considerată de națiunea evreiască o pedeapsă divină pentu păcat și, de aceea, Sfinții Ioachim și Ana au trebuit să îndure ocara conaționalilor lor. Într-una din zilele de sărbătoare de la templul din Ierusalim, vârstnicul Ioachim a adus un sacrificiu pentru a-l oferi lui Dumnezeu, însă înaltul preot nu l-a acceptat, văzându-l pe Ioachim ca nevrednic, întrucât nu avea copii. 

Adânc îndurerat, Sfântul Ioachim a mers în sălbăticie, pe un munte, unde s-a rugat Domnului cu lacrimi în ochi pentru a avea un copil. Sfânta Ana a plâns amar când a auzit ce se petrecuse la templul din Ierusalim. Nu s-a întors, însă, niciodată împotriva Domnului ci, mai degrabă, s-a rugat lui Dumnezeu să arate milă pentru familia sa. 

Domnul a îndeplinit dorința ei când cuplul era la o mare etate și era pregătit prin traiul virtuos să o aibă pe Fecioara Maria, viitoarea Maică a Domnului Iisus Hristos. 

Arhanghelul Gavriil le-a adus lui Ioachim și Anei mesajul fericit că rugăciunile lor fuseseră auzite de Dumnezeu, și că urma să li se nască o fiica binecuvântată, Maria, prin care avea să vină Mântuitorul lumii. 

Cea mai Sfânta Fecioară Maria a întrecut în puritate și virtute nu numai întrega omenire, ci chiar și îngerii. Ea s-a manifestat că traitorul Templu al lui Dumnezeu. 

Nașterea Maicii Domnului marchează schimbarea timpurilor, când marile și alinătoarele promisiuni ale lui Dumnezeu despre mântuirea umanității din sclavia diavolului sunt pe cale să se îndeplinească. Acest eveniment a adus pe pământ slava Împărăției lui Dumnezeu, o Împărăție a adevărului, purității, virtuții și vieții fără de sfârșit. Maica Domnului este revelată prin slavă ca intermediatoare plină de compasiune și Mamă, la care trebuie să ne rugăm cu devotament filial. 

7 septembrie: Sfântul Mucenic Sozont