Mitul lui Ahura Mazda, zeul suprem persan

 Ahura Mazda, al cărui nume înseamnă "Domnul înțelept", a fost cel mai important zeu din mitologia persană antică. Când religia cunoscută drept zoroastrism s-a răspândit în Persia, în jurul anilor 600 î.Hr., Ahura Mazda a devenit zeitatea sa supremă.

Persanii îl considerau ca fiind creatorul pământului, cerurilor, oamenilor, și sursa întregii bunătăți și fericiri de pe pământ. A fost cunoscut, totuși, zoroastrenilor ca și Ohrmazd.            

                        

Ahura Mazda apare în arta și templurile din Persia ca un bărbat bărbos, acoperit cu cu straie înfățișând stele. Locuind în înălțimea cerului, avea ca un ochi soarele. În religia zoroastriană, Ahura Mazda a fost asociat cu lumina și focul, embleme ale adevărului, bunăvoinței și înțelepciunii. El ar fi creat șase ființe divine ori îngeri, cu ajutorul cărora a răspândit bunătatea și a guvernat universul. Unul dintre cei mai importanți îngeri a fost Ahsa Vashita ("ordinul evident" sau "adevărul"), patronul focului și spiritul justiției. Vohu Manah ("Mintea bună") era un simbol al dragostei și înțelepciunii sacre, care întâmpina sufletele ce soseau în paradis. 

Zoroastrienii timpurii aveau un sistem dualistic de credință, în care două forțe opuse și egale (binele și răul) se luptau pentru a câștigă supremația asupra lumii. 

Ahura Mazda (originar, Spenta Mainyu), reprezenta lucrarea adevărului și binelui. Marele său dușman era fratele său geamăn, Angra Mainyu (cunoscut și ca Ahriman), zeul întunericului, mâniei și morții. Zoroastrienii l-au considerat pe Ahura Mazda ca având o forță mai mare care putea, în cele din urmă, să-l înfrângă pe Ahriman. 

Persanii îl asociau pe zeul Ahura Mazda cu regalitatea, lumina și focul. Darius I credea că însuși Ahura Mazda îl făcuse rege!

Mitul lui Aladin