16 octombrie: Sfântul Mucenic Longhin Sutașul

 Sfântul Mucenic Longhin (Longinus) Sutașul, soldat roman, a slujit în Iudeea, sun comanda guvernatorului Pilat din Pont. Când Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, a fost răstignit, un detașament de ostași sub comanda lui Longhin a stat de pază pe Golgota, chiar lângă Sfânta Cruce.  Longhin și soldații săi au fost martori ai ultimelor clipe de viață pământeasca a Domnului și au văzut mari și minunate semne care au apărut la moartea Sa. Aceste semne au cutremurat sufletul centurionului Longhin, și acesta a crezut în Hristos și a mărturisit în față oricui: "Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Matei 27:54). 

Potrivit tradiției bisericii, Longhin a fost sutașul care a străpuns coasta răstignitului Mântuitor, cu o suliță, și a primit vindecarea pentru afecțiunea unui ochi când sângele s-a scurs peste acesta din rana lui Hristos.             

                                                                       

După Răstignirea și Înmormântarea Mântuitorului, Longhin a stat cu ostașii lui la Mormântul Domnului. Acești soldați au fost prezenți la Învierea lui Hristos. Evreii i-au mituit să mintă și să spună că ucenicii Lui ii furaseră trupul, însă Longhin și doi camarazi ai săi au refuzat să fie ispitiți de aurul evreiesc. De asemeni, nu au fost de acord să păstreze tăcerea despre minunea Învierii. 

Ajungând să creadă în Mântuitor, soldații au primit botezul de la apostoli și au hotărât să-și părăsească serviciul militar. Sfântul Longhin a plecat din Iudeea pentru a propăvădui despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în regiunea sa natală, Capadocia, și cei doi camarazi ai lui l-au urmat.  

Cuvintele ardente ale celor care participaseră la marile evenimente din Iudeea au impresionat inimile și mințile locuitorilor Capadociei. Creștinismul a început rapid să se răspândească în oraș și în satele învecinate. 

Când au auzit asta, preoții evrei l-au convins pe Pilat să trimită în Capadocia o companie de soldați pentru a-i omorî pe Longhin și pe camarazii săi. Atunci când ostașii au ajuns în satul lui Longhin, fostul sutaș (centurion) a venit să-i întâmpine și i-a adus la casa sa. După ce au mâncat, soldații au dezvăluit scopul vizitei lor, nedându-și seama că gazda lor era chiar omul pe care îl căutau. Apoi, Longhin și prietenii săi le-au spus cine erau și le-au zis ostașilor uluiți să-și îndeplinească datoria. 

Soldații au vrut să-i elibereze pe Sfinți și i-au sfătuit să fugă, dar ei au refuzat să facă asta, arătându-și intenția fermă de a suferi pentru Hristos. Sfinții mucenici au fost decapitați și trupurile lor au fost îngropate în locul muceniciei lor. Capul Sfântului Longhin a fost trimis lui Pilat, la Ierusalim. 

Pilat a ordonat să se arunce capul mucenicului pe un morman de gunoi din afara zidurilor orașului. După un timp, o femeie oarbă din Capadocia a sosit la Ierusalim cu fiul său pentru a se ruga la locurile sfinte, cerând să-i fie redată vederea. După ce orbise, căutase ajutorul doctorilor pentru a o vindeca, dar eforturile lor fuseseră în van. 

Fiul femeii s-a îmbolnăvit imediat după venirea la Ierusalim, și a murit cateva zile mai târziu. Femeia a jelit moartea băiatului ei, care-i servise drept ghid. 

Sfântul Longhin i-a apărut în vis și a alinat-o. I-a spus că își va vedea fiul în slava divină și că își va recăpăta vederea. A îndrumat-o să iasă din oraș și să-i afle capul în grămada de gunoi. A fost adusă de oameni până acolo și a început să caute capul cu mâinile ei. De îndată ce a atins capul mucenicului, femeii i-a revenit vederea și ea l-a slăvit pe Sfânt. 

Femeia a dus capul acolo unde locuia și l-a spălat. În noaptea următoare, Sfântul Longhin i-a apărut din nou, de această dată împreună cu fiul ei. Cei doi erau înconjurați de o lumină strălucitoare, și Sfântul Longhin i-a spus, "Femeie, iată fiul pe care-l jelești. Uită-te la slava și onoarea sa de acum, și consolează-te. Dumnezeu l-a numărat împreună cu cei din Împărăția Sa Cerească. Acum, ia capul meu și trupul fiului tău, și îngroapă-le în același sicriu. Nu plânge pentru fiul tău, căci el se va bucura veșnic într-o mare slavă și fericire". 

Femeia a urmat îndrumările Sfântului și a revenit la casa sa din Capadocia. Acolo, a îngropat capul Sfântului Longhin și pe fiul său. Înainte era copleșită de tristețe din cauza morții băiatului său, însă jalea sa s-a transformat în bucurie când l-a văzut pe Sfânt. Căutase să-și vindece ochii, dar primise vindecare și pentru sufletul ei!

15 octombrie: Sfântul Sfințit Luchian, preotul din Antiohia