18 octombrie: Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

 Celebrat pe 18 octombrie, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, născut în Antiohia siriană, a fost tovarăș al Sfântului Apostol Pavel (Filipeni 1:24, 2 Timotei 4:10-11) și doctor iluminat în arta medicală grecească. Auzind de Hristos, Luca s-a dus în Palestina și a acceptat cu ardoare propăvăduirea mântuirii de la Însuși Domnul. După Înviere, Domnul Iisus Hristos le-a apărut Sfinților Luca și Cleopa în drumul lor către Emaus. 

Sfântul Luca a mers împreună cu Sfântul Pavel în a doua sa călătorie misionară și, de atunci, au fost inseparabili. Când tovarăși ai Sfântului Pavel l-au părăsit, numai Sfântul Luca a rămas pentru a-l sprijini în misiunea sa (2 Timotei 4: 10-11). După moartea de mucenici a Sfinților Petru și Pavel, Sfântul Luca a plecat din Roma pentru a propăvădui în Ahaia, Libia, Egipt și Tebaida. Și-a încheiat viața trecând prin mucenicie în orașul Teba.    

                                                                 

Tradiția atribuie Sfântului Luca pictarea primelor icoane ale Maicii Domnului. "Fie ca slava Lui care s-a născut din mine și mila mea să fie cu aceste icoane", a spus Maica Domnului după ce a văzut icoanele. Sfântul Luca i-a pictat, de asemeni, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Evanghelia Sfântului Luca a fost scrisă în anii 62-63 la Roma, sub îndrumarea Sfântului Pavel. În verseturile preliminare (1:1-3), Sfântul Luca stabilește precis obiectivul muncii sale. El își propune să relateze, în ordine cronologică, tot ceea ce au știut creștinii despre Iisus Hristos și învățăturile Sale. Făcând asta, el a furnizat date istorice mai ferme pentru învățătura creștină (1:4). A investigat cu grijă faptele și a făcut un mare apel la tradiția bisericii și la ceea ce i-a povestit însăși Maica Domnului (2: 19, 51). 

În Evanghelia Sfântului Luca sunt de o importanță principală mesajul mântuirii făcut posibil de Domnul Iisus Hristos și propăvăduirea Evangheliei. 

Sfântul Luca a scris, totodată, în jurul anilor 62-63, la Roma, "Faptele Apostolilor". Această carte, care este o continuare a celor patru Evanghelii, vorbește despre muncile și roadele Sfinților Apostoli după Înălțarea Mântuitorului. În centrul narațiunii sale este Sinodul Sfinților Apostoli de la Ierusalim din anii 51, un eveniment al bisericii cu o mare semnificație, din care a rezultat separarea creștinismului de iudaism și independența creștinismului în lume (Faptele Apostolilor 15: 16-29)..

La un moment dat, moaștele Sfântului Luca au fost luate de la Constantinopol și aduse la Padova, Italia. Poate că asta s-a petrecut în decursul infamei cruciade din 1204. În 1992, mitropolitul Ieronism al Tebei a cerut episcopului romano-catolic din Teba să obțină o parte a moaștelor Sfântului Luca pentru a le pune în mormântul gol al Sfântului din catedrala ortodoxă. 

Episcopul romano-catolic Antonio Mattiazzo, din Padova, a observat cât de mulți ortodocși veneau la Padova pentru a venera moaștele, în vreme ce numeroși catolici nici măcar nu știau că moaștele se aflau acolo. Mattiazzo a a numit un comitet de investigare a moaștelor în Padova, și craniului Sfântului Luca din catedrala catolică Sfântul Vico din Praga. 

S-a determinat că scheletul era al unui bărbat bătrân cu o constituție puternică. În 2001, un dinte găsit în sicriu a fost judecat a fi potrivit cu ADN-ul sirienilor ce au trăit aproape de regiunea Antiohia, datând din anii 72-416 d.Hr. Craniul din Praga s-a potrivit cu osul gâtului. Dintele aflat în sicriul din Padova a fost, de asemeni, descoperit a se potrivi fălcii craniului. 

Episcopul Mattiazzo a trimis o coastă din moaște mitropolitului Ieronim pentru a fi venerată în mormântul originar al Sfântului Luca în catedrala ortodoxă din Teba. 

Sfântul Luca este comemorat și pe 22 aprilie. 

17 octombrie: Sfântul Proroc Osea (Osie)