5 octombrie: Sfânta Muceniță Haritina

 Celebrată pe 5 octombrie, Sfânta Muceniță Haritina (Charitina) a fost din Amisos, Pontus, și a trăit în decursul domniei împăratul Dioclețian (284-305). Orfană la o vârstă fragedă, a devenit servitoarea unui creștin roman nobil pe nume Claudianus sau Claudius, care a crescut-o ca pe propria sa fiică. 

Fata era foarte frumoasă, sensibilă și bună. A împărtășit și altora dragostea sa pentru Hristos, și a adus pe mulți pe calea mântuirii. Sfânta Haritinia era umilă, supusă și tăcută. Deși nu fusese încă botezată, era creștină în inimă. A studiat Legea lui Dumnezeu noapte și zi, și a jurat să-și păstreze fecioria ca o adevărată mireasă a lui Hristos.          

                                                                

Întrucât Sfânta Haritina convertise numeroși oameni la credința creștină, unul dintre guvernatorii împăratului Dioclețian a auzit de ea și a trimis o scrisoare lui Claudius, ordonându-i să o trimită pe Haritina la el pentru a o chestiona. Îngrijorat de perspectiva de a o pierde, Claudius s-a îmbrăcat într-o pânză de sac și a vărsat lacrimi amare. Haritina l-a alinat, spunându-i, "Nu fi supărat, stăpânul meu, ci bucură-te, căci am devenit o jertfă acceptabilă pentru Dumnezeu, pentru păcatele mele și ale tale". 

Claudius i-a răspuns, "O, slujitoare a lui Dumnezeu, amintește-ți de mine când vei sta înaintea Împăratului Ceresc, printre Sfinții mucenici". 

Sfânta a fost dusă la tribunal, în fața unui judecător. Acesta a întrebat-o, "Este adevărat că ești creștină și i-ai momit pe alții pentru a-i aduce la credința ta nelegiuită?"

Haritina a replicat, "Este adevărat că sunt creștină, dar este o minciună că i-am momit pe alții. Din contra, i-am condus de la înșelăciune spre drumul adevărului, aducându-i la al meu Hristos". 

Apoi, judecătorul a poruncit să-i fie tăiat părul dar, prin puterea lui Dumnezeu, părul i-a crescut înapoi, chiar mai lung decât mai înainte. După aceea, pe capul ei au fost puși cărbuni aprinși și s-a turnat oțet peste carnea sa arsă pentru a-i mări durerea. I s-au făcut răni cu bețe în flăcări și i s-au ars ambele laturi ale trupului cu lumânări. În cele din urmă, i s-a legat o piatră de gât și a fost aruncată în mare. Sfânta Haritina a strigat, "Acesta este botezul meu". Dintr-o dată, piatra s-a rupt de la gâtul său și s-a scufundat, și Dumnezeu a salvat-o din mare nevătămată.

Când judecătorul a văzut-o pe mal, a ordonat oamenilor săi să o prindă și să o dezbrace, apoi să o lege de o roată care se rostogolea peste cărbuni aprinși, însă un înger al lui Dumnezeu a oprit roata și, încă o dată, Sfânta Haritina nu a fost vătămată. Judecătorul s-a înfuriat și a dat poruncă să-i fie smulse unghiile de la mâini și picioare, și să i se zdrobească dinții.

După aceea, judecătorul a trimis niște bărbați desfrânați să o pângărească. Temându-se de dezonorarea sa, Sfânta Haritina s-a rugat lui Dumnezeu să-i primească sufletul înainte să i se pângărească trupul virgin și și-a predat de îndată sufletul pur Domnului. 

Când Judecătorul a zărit că era moartă, a spus să i se pună corpul într-un sac, împreună cu pietre grele, și acesta să fie azvârlit în mare. Prin providența divină, trupul ei a fost adus la mal trei zile mai târziu. Stăpânul său, Claudius, l-a găsit și l-a îngropat cu respectul și onoarea cuvenite. 

Părți ale moaștelor Sfintei Haritina se găsesc la mănăstirea Kykkos din Cipru și la Ierusalim. 

4 octombrie: Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei