11 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina

 Comemorat pe 11 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic Mina, egiptean prn naștere, a fost ofițer militar și a servit în armată la Kotyaelon din Frigia, sub comanda centurionului Firmilian, în decursul domniei împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). A fost lăudat și apreciat pentru vitejia sa în bătălii, răbdarea și autodisciplina sa. 

În anul 298, împărațîi au emis un edict, ordonându-le tuturor să ii venereze pe idoli. Celor aflați în legiunile romane li s-a poruncit să-i captureze și să-i persecute pe creștini. De îndată ce Sfântul Mina a auzit de acest decret păcătos, și-a aruncat centura de soldat (un însemn al rangului său militar) și s-a retras pe un munte deasupra Kotyaion, unde a dus un trai ascetic de post și rugăciune. A petrecut multă vreme în pustie, îndurând numeroase lipsuri și lucrând în rugăciuni, postiri și vegheri nocturne. Astfel, Sfântul s-a purificat de orice patimă a sufletului și trupului.       

                                               

Când inima sa a fost învigorată cu zel dumnezeiesc, și sufletul său s-a aprins în dragostea pentru Dumnezeu, grația divină a venit asupra lui și a avut o viziune. A văzut asta ca un semn că va urma calea muceniciei. De aceea, a plecat de pe acel munte și s-a dus în oraș, unde oamenii aveau o sărbătoare păgână. 

În acea vreme, Sfântul Mina avea aproximativ 50 de ani. Stând în mijlocul mulțimii, a strigat: "Există un singur Dumnezeu adevărat, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Zeii voștri sunt demoni făcuți de meșteșugari. Aceste obiecte lipsite de viață nu sunt nimic decât metal, lemn și piatră!"

Cei care i-au auzit glasul au lăsat baltă dansurile și jocurile lor, și au mers să vadă cine le întrerupsese festivalul idolatru, mirându-se de îndrăzneala sa. Ei l-au prins, l-au bătut și l-au adus în fața lui Pirus, prefectul orașului. Când l-a văzut pe Mina, acesta l-a întrebat cine era și de ce crease această tulburare. Sfântul i-a răspuns, "Sunt un egiptean, un servitor al lui Iisus Hristos, Conducătorul tuturor. Am fost ostaș și am slujit în armata imperială aproape toată viața mea. Dar, întrucât împăratul a hotărât să urmeze calea idolatriei și să-i persecute pe creștini, am ales să trăiesc cu animale sălbatice în pustiu, mai curând decât să mă supun ordinelor păcătoase ale celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu".

La auzul acestor vorbe, guvernatorul s-a înfuriat și l-a aruncat pe Sfânt în închisoare. 

În dimineața următoare, Pirus l-a îndrumat pe Sfântul Mina să se întoarcă în armată, oferindu-se să-i redea fostul rang dacă oferea sacrificii zeilor păgâni. Mina a refuzat și a fost supus unor torturi crude. Prefectul l-a îmboldit să se supună edictului și să dea jertfe idolilor, însă mucenicul a rămas ferm în credința sa, declarând că nu se va lepăda niciodată de Hristos. Pirus a poruncit alte chinuri dar, văzând că nu-l poate convinge pe Sfântul Mina, a dat ordin că acesta să fie dus în afara orașului și să fie decapitat. Pe când era condus la locul execuției, el le-a cerut camarazilor săi (creștini în secret) să-i ducă trupul înapoi în Egipt pentru înmormântare. Acești prieteni au adunat noaptea moaștele Sfântului și le-au ascuns, până când persecuția a luat sfârșit. Mai târziu, le-au purtat în Egipt și le-au pus într-o biserică dedicată Sfântului, la sud-est de Alexandria. 

Sfântul Mina a primit cununa muceniciei în anul 304. Prin grația lui Dumnezeu, a continuat să facă minuni pentru cei care s-au rugat lui cu credință și dragoste. Este cunoscut pentru vindecarea unor boli diverse, eliberând oamenii de posesiuni demonice și ca protector, îndeosebi în timpuri de război. 

În anul 1942, generalul Erwin Rommel a cucerit aproape întreaga Africa de Nord și s-a îndreptat către Alexandria. Naziștii au ajuns la El Alamein, unde au stat peste noapte, intenționând să atace dimineața Alexandria. Sfântul Mina nu a permis, totuși, acest lucru. La miezul nopții (23-24 noiembrie), unii oameni l-au zărit ieșind din vechea biserică și ducând cămile în tabăra germană. Copleșite de panică, slăbiciune și derută, trupele lui Rommel au fugit. Bătălia s-a terminat cu inamicul în completă retragere. Este considerată un punct de răscruce pentru întregul război. Mai târziu, Churchill a spus, "Înainte de Alamein nu am avut nici o victorie. După Alamein, nu am avut nicicând o înfrângere". 

Ne rugăm Sfântului Mînă în găsirea obiectelor pierdute. 

10 noiembrie: Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart