12 noiembrie: Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei

 Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, s-a născut în Cipru, în secolul al VII-lea, în familia ilustrului demniar Epifanie. La voința părinților săi, s-a căsătorit și a avut doi copii. Când soția și pruncii Sfântului au murit, acesta a devenit călugăr. A fost zelos în postire și rugăciune, și a avut o mare dragoste pentru cei din jurul său. 

Demersurile sale spirituale au fost onorate de oameni și, chiar și împăratul l-a respectat. Când tronul patriarhal al Alexandriei a fost vacant, împăratul Herodie și tot clerul l-au rugat pe Sfântul Ioan să-l ocupe. 

Sfântul și-a asumat cu prețuire serviciul pastoral, îngrijindu-se de bunăstarea morală și dogmatică a credincioșilor săi. Ca patriarh, a denunțat orice erezie distrugătoare de suflete și a alungat din Alexandria monofizitul Filonos din Antiohia.      

                                                   

Și-a considerat ca îndatoriri principale să fie caritabil și să dea ajutor celor nevoiași. La debutul serviciului său, patriarhul le-a ordonat slujbașilor săi să facă o listă a tuturor oamenilor săraci și umili din Alexandria, pe care s-au dovedit a fi peste 7 mii de oameni. Sfântul a poruncit ca acestor nefericiți să li se dea zilnic câte ceva din trezoreria bisericii.

De două ori pe săptămână, miercurea și vinerea, episcopul a ieșit prin ușile catedralei, și a întâmpinat pe oricine era la necaz. A liniștit certuri, i-a ajutat pe cei care greșiseră, și a împărțit pomeni. De trei ori pe săptămână, vizita casele celor bolnavi și le dădea sprijin suferinzilor. În această perioadă, împăratul Heraclie a condus o mare armata împotriva lui Khosrau al II-lea al Persiei. Perșii au jefuit și au ars Ierusalimul, luând o mulțime de prizonieri. Sfântul patriarh Ion a dat o mare parte a trezoriei bisericii pentru răscumpărarea lor. 

Sfântul nu a refuzat niciodată pe cei care-i cereau sprijin. Într-o zi, pe când îi vizita pe bolnavi, a întâlnit un cerșetor și a pus să i se dea șase monede de argint. Cerșetorul și-a schimbat hainele, a alergat în fața patriarhului și i-a cerut iarăși de pomană. Sfântul Ioan i-a mai dat șase monede de argint. Când, totuși, cerșetorul a căutat să fie pomenit a treia oară, și servitorii au încercat să-l alunge, patriarhul le-a zis să i se dea 12 monede de argint, spunând, "Poate că Hristos mă pune la încercare". Sfântul i-a dăruit de două ori bani unui negustor ce pierduse din cauza unui naufragiu, și a treia oară i-a dat o navă aparținând patriarhatului, plină cu grâne, cu care neguțătorul a avut un voiaj de succes și și-a plătit datoriile. 

Sfântul Ioan cel Milostiv a fost cunoscut pentru atitudinea sa înțelegătoare față de oameni. Odată, Sfântul a fost silit să excomunice doi clerici pentru o vreme din pricina unor ofense. Unul dintre ei s-a căit, dar celălalt s-a mâniat pe patriarh și a picat în păcate și mai mari. Sfântul a vrut să-l cheme la el și să-l liniștească cu vorbă bună, dar acest lucru a fost uitat. Când oficia divina liturghie, și-a amintit deodată cuvintele Evangheliei: "Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul" (Matei 5: 23-24). Sfântul a ieșit din altar, l-a chemat pe clericul ofensator la el, a căzut în genunchi înaintea tuturor oamenilor și i-a cerut iertare. Clericul, plin de remușcare, s-a căit pentru păcatul său și, apoi, a fost găsit vrednic pentru a fi hirotonisit preot.

A fost un timp când un anumit cetățean l-a insultat pe Gheorghe, nepotul patriarhului. Gheorge i-a cerut Sfântului să se răzbune pe acesta. Sfântul Ioan i-a promis că va vorbi cu ofensatorul, astfel încât toți din Alexandria să se mire de ceea ce făcuse. Asta l-a calmat pe Gheorghe, și Sfântul a început să-l instruiască, vorbind despre necesitatea blândeții și umilinței. Apoi, l-a chemat pe omul care-l insultase pe Gheorghe. Când Sfântul Ioan a aflat că acesta trăia într-o casă deținută de biserică, i-a zis că-l va ierta să mai plătească chiria pentru un întreg an. Alexandria a fost cu adevărat uluită de o astfel de "răzbunare", iar Gheorghe a învățat de la unchiul său cum să ierte ofensele și să poarte insultele din dragoste de Dumnezeu. 

Sfântul Ioan, un ascet și un om al rugăciunii, a fost întotdeauna grijuliu față de sufletul său și moartea sa. A poruncit un sicriu pentru el, dar le-a spus meseriașilor să nu-l finiseze. În loc de asta, a venit în fiecare zi de post la ei, cerându-le să-și termine lucrarea. 

Sfântul Ioan a fost convins să-l întovărășească pe guvernatorul Nicetas într-o vizită făcută împăratului la Constantinopol. Pe drum a visat un om strălucitor, care i-a spus, "Împăratul împăraților te cheamă". A revenit pe insula sa natală, Cipru, și, la Amanthos, a adormit în pace întru Domnul. 

11 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina