17 noiembrie: Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei

 Comemorat pe 17 noiembrie, Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, s-a născut în orașul Neocezareea (nordul Asiei Mici), într-o familie păgână distinsă (între 210 și 2015), iar numele său originar a fost Teodor.

După școala elementară, Sfântul Grigorie și fratele său, Grigorie sau Atenodor, au mers la Beirut pentru a studia dreptul. Oricum, marii gânditori ai antichității nu au fost în stare să-i abată setea pentru adevărata Cunoaștere. Adevărul i-a fost revelat în Sfânta Evanghelie, și tânărul a devenit creștin.    

    

Pentru a-și continua studiile, Sfântul Grigorie a mers la Alexandria, oraș cunoscut în acea vreme ca centrul învățăturii păgâne și creștine. Acolo a urmat Școala Catehistică, unde preda preotul Origen. Origen era un învățător vestit, posedând o mare putere a minții și o cunoaștere profundă. Sfântul Grigorie a devenit unul din elevii săi. După aceea, Sfântul a scris despre mentorul său: "Acest om a primit de la Dumnezeu un dar sublim, de a fi interpret al Cuvântului lui Dumnezeu pentru oameni, de a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum Însuși Dumnezeu îl folosea, și le-a explicat oamenilor atât de mult încât să-L ințeleagă". Sfântul Grigorie a studiat opt ani cu Origen, care l-a și botezat. 

Viața ascetică a Sfântului Grigorie, reținerea sa, puritatea lui și lipsa de lăcomie au trezit invidia colegilor săi aroganți și iubitori de păcat, păgâni care s-au hotărât să-l defăimeze. Odată, pe când vorbea cu filosofi și învățători în piața orașului, o prostituată notorie a venit la el și i-a cerut plata pentru un păcat pe care, presupus îl comisese cu ea. La inceput, Sfântul Grigorie a dojenit blând femeia, zicându-i că poate îl confundase cu altcineva. Însă, destrăbălata nu putea fi adusă la tăcere. Apoil el i-a cerut unui prieten să-i dea banii ceruți de aceasta. Chiar atunci canf femeia își lua plata nejustificată, ea a căzut la pământ, cuprinsă de o criză demonică, și frauda sa a fost revelată. Sfântul Grigorie s-a rugat asupra sa, iar demonul a fost zgonit. Această a fost prima din minunile sale. 

După revenirea în Neocezareea, Sfântul a fugit de treburile lumești, în care unii orășeni influenți încercau să-l atragă. S-a dus în pustiu, unde, prin post și rugăciune, a atins mari înălțimi spirituale, precum și darul clarviziunii și prorocirii. Sfântul Grigorie și-a iubit traiul în sălbăticie și a vrut să rămână în singurătate până la sfârșitul zilelor sale, însă voia Domnului a fost alta.  

Auzind de viața ascetică a Sfântului Grigorie, episcopul Faidemos al orașului Amasia, din Capadocia, a hotărât să-l facă episcop al Neocezareeii. Însă, prefigurând intenția episcopului Faidemos, Sfântul s-a ascuns de mesagerii ierarhului, trimiși pentru a-l afla. Apoi, episcopul Faidemos l-a consacrat în absența ca episcop al Neocezareeii, rugând Domnul să binecuvanteze această hirotonisire neobișnuită. Sfântul Grigorie a considerat acest eveniment extraordinar ca o manifestare a voinței lui Dumnezeu, și nu a îndrăznit să protesteze. Acest episod din viața Sfântului Grigorie a fost consemnat de Sfântul Grigorie de Nissa (10 ianuarie). El a relatat că Sfântul Grigorie de Neocezareea a primit rangul de episcop numai după ce episcopul Faidemos l-a hirotonisit în toate rangurile canonice. 

În această vreme, erezia lui Sabelie și Pavel din Samosata a început să se răspândească. Aceștia dădeau învățături false despre Sfânta Treime. Sfântul Grigorie s-a rugat frecvent și sârguincios, implorându-i pe Dumnezeu și pe Maica Domnului să-i reveleze adevărul. Sfânta Maică a Domnului i-a apărut, la fel de strălucitoare ca soarele, și, împreună cu ea a fost Sfântul Apostol Ioan Teologul, îmbrăcat în veștminte ierarhice. 

Din porunca Mântuitorului, Apostolul Ioan l-a învățat pe Sfânt calea corectă de a vorbi despre Taina Sfintei Treimi. Sfântul Grigorie a scris tot ce i-a revelat Sfântul Ioan. Simbolul credinței, așa cum a consemnat Sfântul Grigorie, este o măreață revelație divină din istoria bisericii. Învățăturile privind Sfânta Treime din teologia ortodoxă este bazată pe acest lucru. Ulterior, au fost acceptate de Sfinții Părinți ai bisericii, Vasile cel Mare, Grigorie  Teologul și Grigorie din Nissa. Simbolul Sfântului Grigorie (Crezul) a fost mai târziu examinat și afirmat de Primul Sinod Ecumenic, ce i-a arătat semnificație de durată pentru ortodoxie. Chiar și cei care nu erau de acord cu Sfântul Grigorie l-au văzut ca pe un al doilea Moise. 

După ce a devenit ierarh, Sfântul Grigorie a călătorit din Neocezareea. Pe drumul său către Amasia, a izgonit demoni dintr-un templu păgân, iar pe preotul acestuia l-a convertit la Hristos. 

Predicile Sfântului erau directe, animate și fuctuoase. El a învățat și a făcut minuni în numele lui Hristos, a vindecat bolnavi, i-a ajutat pe nevoiași și a mediat dispute și plângeri. Doi frați care primiseră o moștenire erau incapabili să se înțeleagă în privința tatălui lor decedat. Cauza disputei lor era un mare lac pe care fiecare îl voia numai pentru el. Cei doi erau gata să se ia la bătaie. Sfântul Grigorie i-a convins să-și amâne lupta până în ziua următoare, în timp ce s-a rugat toată noaptea pe malul lacului care aprinsese discordia. La venirea zorilor, toată lumea a constatat că lacul secase. Prin puterea rugăciunii Sfântului era numai un izvor și cursul său trasa o linie de graniță. Altădată, de-a lungul construcției unei biserici, a poruncit unui deal să se mute și să facă loc fundației ce trebuia să fie săpată. 

Când a început persecuția împotriva creștinilor din decursul domniei împăratului Decius (249-251), Sfântul Grigorie și-a adus credincioșii către un munte îndepărtat. Un păgân care știa unde se aflau creștinii a informat persecutorii, și soldații au înconjurat muntele. Sfântul a ieșit într-un spațiu deschis, și-a înălțat brațele spre ceruri și i-a cerut diaconului lui să facă același lucru. Soldații au căutat pe tot muntele și, de mai multe ori, au trecut chiar pe lângă cei care se rugau. Incapabili să-i vadă, s-au lăsat păgubași și au plecat de acolo. În oraș, au raportat că nu exista vreun loc de ascunziș pe munte, că nu erau oameni acolo, ci numai doi copaci stand unul lângă altul. Informatorul a fost șocat de uluire, s-a căit pentru ceea ce făcuse și a devenit un creștin devotat. 

Sfântul Grigorie s-a întors în Neocezareea după sfârșitul persecuției. Cu binecuvântarea sa, au fost stabilite sărbători bisericești în onoarea celor care suferiseră pentru Hristos. 

Prin sfințenia vieții sale, propăvăduirea sa convingătoare, minunilor sale și îndrumării inspirate ale creștinilor săi, Sfântul a crescut numărul celor convertiți la Hristos. Când Sfântul a ocupat scaunul episcopal, în Cezareea erau numai 17 creștini. Atunci când s-a odihnit întru Domnul, în oraș rămăseseră numai 17 păgâni!

16 noiembrie: Sfântul Apostol și Evanghelist Matei